Nu stiu ce vreau sa scot in evidenta in afara de evident :P, poate imi va explica si mie cineva odata si-odata. Sunt versuri din cantecele mele preferate, ar mai fi cateva care ar putea fi adaugate, dar ma rezum la atat...for the moment....
“It's not a silly little moment
It's not the storm before the calm
This is the deep and dyin breath of
This love we've been workin on”
John Mayer – Slow dancing in a burning room
“… I’m not scared of your stolen power
I’m taking it slow
Feeding my flame
Shuffling the cards of your game
And just in time
In the right place
Suddenly I will play my ace”
Blue Foundation – Eyes on fire
“Walk on over, yeah, to this bit of shade,
I will wrap you in my arms
And hold you safe,
Let me sign”
Rob Pattison – Let me sign
“Like the morning sun your eyes will follow me
As you watch me wander, curse the powers that be
Cause all I want is here and now but its already been and gone
Our intentions always last that bit too long
Far far away, no voices sounding, no one around me and you're still there
Far far away, no choices passing, no time confounds me and you're still there”
The Black Ghosts – Full Moon
“Lay beside me, tell me what they've done
Speak the words I want to hear, to make my demons run
The door is locked now, but it's open if you're true
If you can understand the me, than I can understand the you.
What I've felt, what I've known
Sick and tired, I stand alone
Could you be there?
'Cause I'm the one who waits for you
Or are you unforgiven too?”
Metallica – Unforgiven II
“Hey Michel do you remember
We walked the street to the beat
Hand in hand you and me
Smiling faces so in love
Hoping that they all could see
That we belonged together you and me against the world”
Anouk – Michel
“When you're dreaming with a broken heart
The waking up is the hardest part
You roll outta bed and down on your knees
And for the moment you can hardly breathe”
John Mayer – Dreaming with a broken heart
“The more I search the more my need
For you
The more I bless the more I bleed
For you
Hear me
And if I close my mind in fear
Please pry it open
See me
And if my face becomes sincere
Beware
Hold me
And when I start to come undone
Stitch me together
Save me
And when you see me strut
Remind me of what left this outlaw torn”
Metallica – Outlaw Torn
“I wanted you to know I love the way you laugh
I wanna hold you high and steal your pain away
I keep your photograph; I know it serves me well
I wanna hold you high and steal your pain
The worst is over now and we can breathe again
I wanna hold you high, you steal my pain away
There's so much left to learn, and no one left to fight
I wanna hold you high and steal your pain”
Seether ft. Amy Lee – Broken
.... interesting...
marți, 14 aprilie 2009
Muze
Inspirata din multe elemente noi aparute in viziunea mea de "o mana de om", aseara mi-am adus aminte de o cabana foarte draga mie, la care mergeam cu familia. Gasca mare, nebunie, ca de obicei.
Cabana se afla in M-tii Leaota, o zona magnifica (daca ignori satul de...oameni colorati prin care treci pt a ajunge la destinatie), cu o priveliste superba si tocmai pe placul meu (culmea!).
Cand ajung acolo, de obicei "ma dezbrac" de orice haine pe care as purta-o in mod normal (diplomatie, atitudine corespunzatoare) si pur si simplu sunt eu, asa cum m-a lasat Dumnezeu, fara masti, doar eu in lumea mea pierduta!
Imi amintesc ce frumos era ziua, cand ma plimbam printre copacii cu coroane infinite, ce strapungeau cerul in mii si mii de locuri, si parca urcau mai sus, pana la infinit, acolo unde nimeni n-ar putea ajunge. Culegeam mure si fragi, ma bucuram de trilul pasarelelor si ma temeam de zgomote necunoscute prin iarba, adulmecam aroma imbietoare a padurii pure, nesecat izvor de viata.
Pasii mei lasau urme-n care s-adunau lacrimile norilor care-mi grabeau plecarea. Simtind nelinistea vantului, ingan oda ce-am compus-o din suflet pentru suflet si simt cu ma-ncalzeste dintr-odata soarele.
Imi pierd capul prin norii disipati si ma las purtata pe valuri rebele. Nu-mi mai pasa de lumea de jos, pur si simplu simt si resimt sentimente si amintiri de mult apuse, dar totusi vii in inima mea.
Si cum ma pierd in plutire de simturi, deschid ochii si privesc luna cum se scalda in intunericul greu, oglindindu-se in apa nelinistita ce sopota si se agita ca un leu in cusca. Si traiesc si retraiesc amintiri si sentimente, emotii, vise...
Tigara arde incet, fumul imbraca luna-n matase alba, sunete bizare s-aud dintre copacii fosnitori. Eu stau si te privesc cum dormi usor in puful viselor nebanuite si de nimeni stiute. Inchid ochii si ma las si eu invaluita de puterea noptii si traiesc si retraiesc amintiri si sentimente...
Somn usor, "iubitul meu de dincolo de viata si de moarte", eu te iubesc!
Cabana se afla in M-tii Leaota, o zona magnifica (daca ignori satul de...oameni colorati prin care treci pt a ajunge la destinatie), cu o priveliste superba si tocmai pe placul meu (culmea!).
Cand ajung acolo, de obicei "ma dezbrac" de orice haine pe care as purta-o in mod normal (diplomatie, atitudine corespunzatoare) si pur si simplu sunt eu, asa cum m-a lasat Dumnezeu, fara masti, doar eu in lumea mea pierduta!
Imi amintesc ce frumos era ziua, cand ma plimbam printre copacii cu coroane infinite, ce strapungeau cerul in mii si mii de locuri, si parca urcau mai sus, pana la infinit, acolo unde nimeni n-ar putea ajunge. Culegeam mure si fragi, ma bucuram de trilul pasarelelor si ma temeam de zgomote necunoscute prin iarba, adulmecam aroma imbietoare a padurii pure, nesecat izvor de viata.
Pasii mei lasau urme-n care s-adunau lacrimile norilor care-mi grabeau plecarea. Simtind nelinistea vantului, ingan oda ce-am compus-o din suflet pentru suflet si simt cu ma-ncalzeste dintr-odata soarele.
Imi pierd capul prin norii disipati si ma las purtata pe valuri rebele. Nu-mi mai pasa de lumea de jos, pur si simplu simt si resimt sentimente si amintiri de mult apuse, dar totusi vii in inima mea.
Si cum ma pierd in plutire de simturi, deschid ochii si privesc luna cum se scalda in intunericul greu, oglindindu-se in apa nelinistita ce sopota si se agita ca un leu in cusca. Si traiesc si retraiesc amintiri si sentimente, emotii, vise...
Tigara arde incet, fumul imbraca luna-n matase alba, sunete bizare s-aud dintre copacii fosnitori. Eu stau si te privesc cum dormi usor in puful viselor nebanuite si de nimeni stiute. Inchid ochii si ma las si eu invaluita de puterea noptii si traiesc si retraiesc amintiri si sentimente...
Somn usor, "iubitul meu de dincolo de viata si de moarte", eu te iubesc!
miercuri, 8 aprilie 2009
WOW!!
Ce ma bucura pe mine uite-asa usor-usor si putin cate putin ipocrizia care devine chiar parte din cei care-o practica... ce-mi mai place sa vad zambete false in jurul meu si amabilitate pentru ca...na... we have to be compliant...uff..
Si ce-mi mai plac rautatile facute "cu sange rece" si cu zambetul sincer si calduros pe buze..
Si ce-mi mai place cand unii oameni nu stiu sa mai faca diferenta dintre ipocrizie si sinceritate (confuza ea, dar sincera)...e cel mai fain sa descoperi ca ai pierdut ceva, sau pe cineva, sau ca ai ratat o ocazie din cauza unei neintelegeri...
Cel mai mult si cel mai mult imi place cand fiecare dintre noi ajunge singur-singurel la concluzia ca toti suntem o apa si-un pamant, si chestiile de finete ne diferentiaza atat de mult.
Multi m-ar contrazice, unii chiar o fac, dar eu sunt incapatanata si raman la parerea mea.
Intr-o lume plina de serpi si vipere, invatam sa ne purtam la fel pentru a putea supravietui...
Si ce-mi mai plac rautatile facute "cu sange rece" si cu zambetul sincer si calduros pe buze..
Si ce-mi mai place cand unii oameni nu stiu sa mai faca diferenta dintre ipocrizie si sinceritate (confuza ea, dar sincera)...e cel mai fain sa descoperi ca ai pierdut ceva, sau pe cineva, sau ca ai ratat o ocazie din cauza unei neintelegeri...
Cel mai mult si cel mai mult imi place cand fiecare dintre noi ajunge singur-singurel la concluzia ca toti suntem o apa si-un pamant, si chestiile de finete ne diferentiaza atat de mult.
Multi m-ar contrazice, unii chiar o fac, dar eu sunt incapatanata si raman la parerea mea.
Intr-o lume plina de serpi si vipere, invatam sa ne purtam la fel pentru a putea supravietui...
joi, 2 aprilie 2009
Scriu cu pixul pe hartie - transpunere
Pentru prima oara, dupa incredibil de mult timp, scriu cu pixul pe hartie ce simt si ce gandesc (in sfarsit, ceva "non-business related" :P). Si, pentru prima oara, dupa ceva vreme, pun mana pe chitara si reincep sa traiesc.
Si tot pentru prima oara dupa foarte, foarte mult timp pot spune DA, sunt fericita. desi nu s-a schimbat nimic in viata mea, deci tot ce aceleasi probleme mai mult sau mai putin cotidiene ma lovesc in fiece zi, desi ceva lipseste constant de langa mine, eu am decis ca, DE AZI sa fiu fericita. Stiu ca va mai veni ploaia aia nebuna care sa vrea sa ma scoata din ale mele, dar n-o voi mai lasa. Si asa, si numai asa voi ajunge inapoi "acasa".
Ca o nebuna, ca o naluca m-am plimbat prin cimitirul de suflete ca s-ajung la mormantul meu insa...pe drum... s-a intamplat ceva: o fata cu ochii verzi si calzi mi-a povestit ceva atat de frumos incat toate funiile ce ma tineau prizoniera-n locul de veci as sufletelor curate s-au rupt, rand pe rand, in visul meu, pe cand credeam ca ce visez e adevarat.
Nu a fost real, insa forta ei, a fetei cu ochii verzi, si sentimentul visului... atat de simplu m-au trezit.
Am dezghetat tot, m-am dezmortit si-am decis SA TRAIESC!
Si, desi ploua afara si norii-apasa greu pe trupul meu, continui sa zambesc, desi nu am un motiv anume... pur si simplu zambesc... pe dinauntru, pe dinafara, ochii-mi licaresc din nou si ma simt bine...linistita...
Si vor mai trece saptamani, luni sau poate chiar ani, dar eu nu voi inceta sa te cant pe tine, oda a sufletului meu...
Si te voi canta, si te voi dori, si te voi astepta pana cand vei veni inapoi in bratele mele, sa te coplesesc cu sentiment si caldura, sa te inec in ochii mei albastri, sa te sufoc cu iubire si devotatie... si sa te-ador pentru eternitate.
In sfarsit scriu cu pixul pe hartie, deci pot sa cant, deci pot sa plang, deci pot sa fug...deci pot sa fiu iar eu.
Si mai mult, am sa scald lumea-n fericire si energie, puterea mea ce-o credeam pierduta va fi dezlantuita din nou, cu aceeasi emotie si satisfactie (si chiar egoism) aspupra voastra, dragii mei oameni.
Am sa strabat lumea-n lung si-n lat ca sa le arat si lor ce inseamna veselia, sa le-arat si lor cine sunt eu.
Si va fi mirific, si cand ma voi intoarce....
Si cand ma voi intoarce intr-o zi de primavara, copacii vor inflori, pasarile-si vor canta trilul lor vesnit dorit, copiii vor alerga prin parcul inverzit, indragostitii vor pluti pe nori de aur tinandu-se de mana...
Si iar voi pleca in lume si, la capatul ei te voi gasi pe tine...
luni, 30 martie 2009
Revelatie...
Si parca-mi ating cu mana noul "drum" ce sper sa-l imbratisez cat de curand..
Si parca, pe zi ce trece, si pe masura ce norii sunt ba mai negri, ba mai luminosi, dorinta de-a pleca e si mai mare...
Nici macar anii, amintirile si, cel mai important, prietenii, nu ma mai pot tine aici.
Tot ce-i frumos de-aici parca ma indeparteaza si mai tare... ce mai tura-vura, un dor de duca...
Niciodata nu am crezut ca voi vrea sa plec din locul in care mi-am petrecut toata viata...dar probabil ca vine un moment de genul acesta in viata fiecaruia dintre noi...
O noua viata...o noua lume...un nou scop... tot ce-a fost si ce este in urma voi lasa si voi pastra ce este de valoare...restul...sa se piarda in negura amintirilor odata cu anii, si nimic sa nu ma mai poata atinge...
Si parca simt asa ca ma voi renaste din propria-mi cenusa, si voi fi altcineva... poate asa va fi, asa sper cel putin... insa...in esenta, eu voi fi tot EU... pentru totdeauna...
Ma uit in urma si zambesc amar, ma uit inainte si zambesc la fel de amar, dar putin speriata...
"Vreau sa iti vorbesc
Dar cuvintele mi se opresc
Parca se topesc
Privirea ta m-apasa
Si patrunzi incet in gandul meu
Poate totusi nu mai sunt tot eu
Poate vreau sa pleci din gandul meu
Poate te-am iubit prea mult
Sa te pot uita
Poate nepasarea m-a cuprins
Poate ca destinul ne-a invins
Poate am sa plec zambind EU din viata ta.."
Si parca, pe zi ce trece, si pe masura ce norii sunt ba mai negri, ba mai luminosi, dorinta de-a pleca e si mai mare...
Nici macar anii, amintirile si, cel mai important, prietenii, nu ma mai pot tine aici.
Tot ce-i frumos de-aici parca ma indeparteaza si mai tare... ce mai tura-vura, un dor de duca...
Niciodata nu am crezut ca voi vrea sa plec din locul in care mi-am petrecut toata viata...dar probabil ca vine un moment de genul acesta in viata fiecaruia dintre noi...
O noua viata...o noua lume...un nou scop... tot ce-a fost si ce este in urma voi lasa si voi pastra ce este de valoare...restul...sa se piarda in negura amintirilor odata cu anii, si nimic sa nu ma mai poata atinge...
Si parca simt asa ca ma voi renaste din propria-mi cenusa, si voi fi altcineva... poate asa va fi, asa sper cel putin... insa...in esenta, eu voi fi tot EU... pentru totdeauna...
Ma uit in urma si zambesc amar, ma uit inainte si zambesc la fel de amar, dar putin speriata...
"Vreau sa iti vorbesc
Dar cuvintele mi se opresc
Parca se topesc
Privirea ta m-apasa
Si patrunzi incet in gandul meu
Poate totusi nu mai sunt tot eu
Poate vreau sa pleci din gandul meu
Poate te-am iubit prea mult
Sa te pot uita
Poate nepasarea m-a cuprins
Poate ca destinul ne-a invins
Poate am sa plec zambind EU din viata ta.."
vineri, 27 martie 2009
Nebunie de nuante
Saptamana asta a fost tare dubioasa...si se face din ce in ce mai senin pe cer...si parca totusi mai sunt nori..
Nori ce ma atrag, ce ma indeparteaza...ma vor, nu ma vor, se joaca cu mine, ma privesc inocent si totusi nu ma iau cu ei...la ei...
Era cat p-aciu sa ma pierd intr-un sumbru nor de melancolie pe ritmuri de chitara si versuri nascute din iubire... era cat p-aciu sa cad in negura amintirilor, sa ma pierd in fumul dens al sentimentelor uitate, era cat p-aciu... pentru ca EL, norisorul cand alb cand gri (ciudat nor m-a ales si mi-am ales si eu pentru joaca) s-a gandit sa nu ma lase sa vars lacrimi ce nu-si mai au rostul, si sa nu ma lase sa ma ingrop de-acolo de unde, fara sa stie, m-a scos cu greu... si a reusit as ma salveze..de data asta...atunci a fost ubn norisor alb...insa, cand l-am vazut gri...s-a daramat cerul pe mine si mi-am spus ca nu vreau sa fie asa d ploios si de intunecos... eu vreau lumina si soare, nu ploaie si vant... insa voia mea de data asta n-a fost indeplinita... si ploua si acum...din cand in cand se mai insenineaza...dar doar in toiul noptii...si totul este atat de poluat..incat nici stelele nu se mai vad...
Dar ce sa vezi...alti norisori d-a dreptul negri incearca si tot insista sa dea cu mine de pamant, sa ma coboare din Ceruri, insa ceva ma tine-acolo poticnita, nu ma lasa sa plec nici macar pentru cateva zile...
Si uite-asa cand se varsa ploaia norilor cei negri peste mine, cand ma mai incalzeste cate-o raza de soare...
Mai norisorilor...eu va iubesc pe voi, asa rai sau buni, cum sunteti...insa...daca si voi ma iubiti pe mine...mai da-ti-mi si pace...ca dup-atata ploaie parca am invatat sa inot printre valurile vietii, insa prefer sa plutesc in deriva intr-o barca....
Si care norisor o vrea oare sa ma apere de razele taioase ale soarelui de iulie?
Mi-as dori sa va sterg, sa va arunc intr-o cutiuta si sa pot primi alti norisori, care mai de care mai alb si pufos... si sa-i atac cu zambete si triluri de vara, sa-i scald in lumina soarelui, sa-i afund in frumusetea zapezii, asa cum numai muntele stie s-o arate...
Si parca totusi mi-e dor si de munte...dar si de mare...si parca mi-e dor si de tine...
N-am voie sa plec capul, n-am voie sa nu rad zgomotos si veridic, nu am voie sa fiu eu...
Deci trebuie sa mor ca sa ma pot renaste...
Si uite-asa "Te rog pe tine, umbra, sa redevii fiinta"...
Sa ma renasc din propria-mi cenusa-mi soptesti intr-o noapte de martie? Adevar vrei sa auzi?
Nu... caci adevarul e stiut numai de mine...si e al meu... dar si tu ai adevarul tau...
Atunci facem schimb...tu mi-l spui pe-al tau si eu pe-al meu...
Sa ne jucam cu stelele ascunse, sa aruncam cu zapada-n lumea de jos...si sa urcam tot mai sus...tot mai sus, inapoi... acolo unde ne-am cunoscut...
Nori ce ma atrag, ce ma indeparteaza...ma vor, nu ma vor, se joaca cu mine, ma privesc inocent si totusi nu ma iau cu ei...la ei...
Era cat p-aciu sa ma pierd intr-un sumbru nor de melancolie pe ritmuri de chitara si versuri nascute din iubire... era cat p-aciu sa cad in negura amintirilor, sa ma pierd in fumul dens al sentimentelor uitate, era cat p-aciu... pentru ca EL, norisorul cand alb cand gri (ciudat nor m-a ales si mi-am ales si eu pentru joaca) s-a gandit sa nu ma lase sa vars lacrimi ce nu-si mai au rostul, si sa nu ma lase sa ma ingrop de-acolo de unde, fara sa stie, m-a scos cu greu... si a reusit as ma salveze..de data asta...atunci a fost ubn norisor alb...insa, cand l-am vazut gri...s-a daramat cerul pe mine si mi-am spus ca nu vreau sa fie asa d ploios si de intunecos... eu vreau lumina si soare, nu ploaie si vant... insa voia mea de data asta n-a fost indeplinita... si ploua si acum...din cand in cand se mai insenineaza...dar doar in toiul noptii...si totul este atat de poluat..incat nici stelele nu se mai vad...
Dar ce sa vezi...alti norisori d-a dreptul negri incearca si tot insista sa dea cu mine de pamant, sa ma coboare din Ceruri, insa ceva ma tine-acolo poticnita, nu ma lasa sa plec nici macar pentru cateva zile...
Si uite-asa cand se varsa ploaia norilor cei negri peste mine, cand ma mai incalzeste cate-o raza de soare...
Mai norisorilor...eu va iubesc pe voi, asa rai sau buni, cum sunteti...insa...daca si voi ma iubiti pe mine...mai da-ti-mi si pace...ca dup-atata ploaie parca am invatat sa inot printre valurile vietii, insa prefer sa plutesc in deriva intr-o barca....
Si care norisor o vrea oare sa ma apere de razele taioase ale soarelui de iulie?
Mi-as dori sa va sterg, sa va arunc intr-o cutiuta si sa pot primi alti norisori, care mai de care mai alb si pufos... si sa-i atac cu zambete si triluri de vara, sa-i scald in lumina soarelui, sa-i afund in frumusetea zapezii, asa cum numai muntele stie s-o arate...
Si parca totusi mi-e dor si de munte...dar si de mare...si parca mi-e dor si de tine...
N-am voie sa plec capul, n-am voie sa nu rad zgomotos si veridic, nu am voie sa fiu eu...
Deci trebuie sa mor ca sa ma pot renaste...
Si uite-asa "Te rog pe tine, umbra, sa redevii fiinta"...
Sa ma renasc din propria-mi cenusa-mi soptesti intr-o noapte de martie? Adevar vrei sa auzi?
Nu... caci adevarul e stiut numai de mine...si e al meu... dar si tu ai adevarul tau...
Atunci facem schimb...tu mi-l spui pe-al tau si eu pe-al meu...
Sa ne jucam cu stelele ascunse, sa aruncam cu zapada-n lumea de jos...si sa urcam tot mai sus...tot mai sus, inapoi... acolo unde ne-am cunoscut...
sâmbătă, 21 martie 2009
Allie
My dearest,
I couldn't sleep last night because I knew it was over between us. I'm not better anymore because I know that what we had was real...
And if in some distant place in the future we see each other in our new lives, I'll smile at you with joy and remember how we spent our long nights walking and talking through that campus...learning from each other and...growing inlove...
The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more, that plants a fire in our hearts and brings peace into our minds...and that's what you've given me....and that's what I hope to give to you forever...
I can't wait to see the house you promised to build for me...for us...
All this will be found in a notebook....and remember...365 letters...forever to be read over and over again, until we can't see anymore...
I love you, I'll be seeing you...
I couldn't sleep last night because I knew it was over between us. I'm not better anymore because I know that what we had was real...
And if in some distant place in the future we see each other in our new lives, I'll smile at you with joy and remember how we spent our long nights walking and talking through that campus...learning from each other and...growing inlove...
The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more, that plants a fire in our hearts and brings peace into our minds...and that's what you've given me....and that's what I hope to give to you forever...
I can't wait to see the house you promised to build for me...for us...
All this will be found in a notebook....and remember...365 letters...forever to be read over and over again, until we can't see anymore...
I love you, I'll be seeing you...
sâmbătă, 7 februarie 2009
Si cand credeam ca s-a terminat...
...ei bine nu s-a terminat...caci sfarsitului ii ia mult mai mult timp sa-si faca aparitia decat inceputul... pfff...ce idiotenie...simt ca sunt prinsa-ntr-un lant al slabiciunilor...slabiciunile mele, evident..si din cand in cand mai intervin si slabiciunile altora, ca de', io's cea care-i multumeste aproape pe toti...si cand nu se intampla acest lucru, nu-i nimic, apar altii pe care ii pot multumi...
Ciudat este ca...desi soarele m-a incalzit pana peste masura doar in cateva ore, ma simt mai rece ca niciodata...si ma face sa vreau si mai mult soare.
Si asta-mi aminteste de ceva foarte frumos..ceva ce-am auzit intr-un cantecel:
"I should never think
Eh...tot ascult o alta melodie intr-una, si ma intreb daca voi realiza vreodata cu adevarat efectele muzicii asupra mintii si sufletului meu...
Neah, I'm born for music :D...
D-abia mai tastez cu degetele mainii drepte...ma dor foarte rau insa am o satisfactie: azi am invatat ceva nou...si sper eu ca in ceva vreme sa ma pot lauda si eu cu un talent comun dar, in acelasi timp, unic :D.
In ultimele zile m-am tot gandit la ce naiba se intampla prin jurul meu...chestii care m-afecteaza si pe mine...si am ajuns la concluzia ca nu ar trebui sa-mi pese decat de soarele ce-mi scalda dormitorul in lumina, de caldura ce-mi ajunge pana-n adancul sufletului, de primavara ce-si face aparitia si-n mintea mea, nu numai in lumea-n care traiesc, si de ochii mei inecati in raze aurii de SPERANTA!
Stiu ca nu-mi pot schimba trecutul...insa...e ceva nou ce-mi prezinta noi inceputuri...si totusi mi-e frica sa ma avant in "jungla" explorata candva demult, dar parasita...
Sentimentul predominant este teama, nu de necunoscut, ci tocmai de cunoscutul din jungla aia...orice privire, gest sau sunet m-ar putea face sa nu mai vreau inapoi "acasa" niciodata...
Si totusi...parca as vrea sa stiu ce ma asteapta acolo...
Spune-mi tu, straine (sau nu), tu, cel ce mi-a umplut fiinta de iubire si viata, spune-mi tu mie acum dac-ar trebui sa ma avant in "cunoscutul cel vechi"....stiu, nu-mi poti rapunde, ar fi impotriva legii tale nou infiintata...te inteleg, insa eu am nevoie de un raspuns...
Indruma-ma cum ai facut si pana acum, tu, straine, indruma-ma si arata-mi calea cea buna prin ochii tai...ochii tai cei negri de durere, plini de iubire dar goi de implinire...
Show me the way, my beloved, read above these silly words, read the simple lyrics, and tell me if I should dare to ever look in your heart again....
" Now when I caught myself
I had to stop myself
From saying something
That I should have never thought
Now when I caught myself
I had to stop myself
From saying something
That I should have never thought of you...."
Ciudat este ca...desi soarele m-a incalzit pana peste masura doar in cateva ore, ma simt mai rece ca niciodata...si ma face sa vreau si mai mult soare.
Si asta-mi aminteste de ceva foarte frumos..ceva ce-am auzit intr-un cantecel:
"I should never think
What’s in your heart
.......................
So I won’t
You’ll learn to hate me
But still call me baby
Oh love
So call me by my name
And save your soul
Save your soul
Before you're too far gone
Before nothing can be done
..............................................."
Si versurile de mai sus ma insipra sa pun mana din nou pe chitara, cel mai pretios lucru al meu pe acest Pamant... simt durerea din varfurile degetelor care forteaza corzile intr-una....dar nu ma intereseaza...pentru ca ma simt bine...ma simt de parc-as indeplini un mare vis.... pe care-l impartasesc cu cineva.Eh...tot ascult o alta melodie intr-una, si ma intreb daca voi realiza vreodata cu adevarat efectele muzicii asupra mintii si sufletului meu...
Neah, I'm born for music :D...
D-abia mai tastez cu degetele mainii drepte...ma dor foarte rau insa am o satisfactie: azi am invatat ceva nou...si sper eu ca in ceva vreme sa ma pot lauda si eu cu un talent comun dar, in acelasi timp, unic :D.
In ultimele zile m-am tot gandit la ce naiba se intampla prin jurul meu...chestii care m-afecteaza si pe mine...si am ajuns la concluzia ca nu ar trebui sa-mi pese decat de soarele ce-mi scalda dormitorul in lumina, de caldura ce-mi ajunge pana-n adancul sufletului, de primavara ce-si face aparitia si-n mintea mea, nu numai in lumea-n care traiesc, si de ochii mei inecati in raze aurii de SPERANTA!
Stiu ca nu-mi pot schimba trecutul...insa...e ceva nou ce-mi prezinta noi inceputuri...si totusi mi-e frica sa ma avant in "jungla" explorata candva demult, dar parasita...
Sentimentul predominant este teama, nu de necunoscut, ci tocmai de cunoscutul din jungla aia...orice privire, gest sau sunet m-ar putea face sa nu mai vreau inapoi "acasa" niciodata...
Si totusi...parca as vrea sa stiu ce ma asteapta acolo...
Spune-mi tu, straine (sau nu), tu, cel ce mi-a umplut fiinta de iubire si viata, spune-mi tu mie acum dac-ar trebui sa ma avant in "cunoscutul cel vechi"....stiu, nu-mi poti rapunde, ar fi impotriva legii tale nou infiintata...te inteleg, insa eu am nevoie de un raspuns...
Indruma-ma cum ai facut si pana acum, tu, straine, indruma-ma si arata-mi calea cea buna prin ochii tai...ochii tai cei negri de durere, plini de iubire dar goi de implinire...
Show me the way, my beloved, read above these silly words, read the simple lyrics, and tell me if I should dare to ever look in your heart again....
" Now when I caught myself
I had to stop myself
From saying something
That I should have never thought
Now when I caught myself
I had to stop myself
From saying something
That I should have never thought of you...."
luni, 5 ianuarie 2009
Poveste
A-nceput totul acum ceva vreme, cand am simtit dintr-odata ca sunt cineva...si ca eu, acel cineva, sunt "atacata" de diverse "unde" din toate partile, de la toata lumea, care mai de care mai puternice si mai taioase...si am realizat ca nu pot controla atacurile-astea...am realizat ca nu pot decat sa incerc sa selectez ceea ce primesc de la cei din jurul meu...e foarte greu sa faci asa ceva, aproape imposibil... si totusi, dupa dureri de cap (la propriu), indoieli si mii si mii de intrebari am realizat ca s-au linistit apele.... si ca, in mijlocul furtunii de emotii si stari, s-a format o mica poienita linistita in care mereu gasesc acelasi inger... Un inger cu ochi prea blanzi sa te priveasca, un inger cu suflet prea mare sa te iubeasca... un inger cu brate-atat de mari incat ar putea cuprinde lumea intra-nsele...
Ploua, e dimineata, ma indrept catre locul in care-mi petrec cel mai mult timp pe saptamana...si ploua marunt, orasul intreg e parca pierdut in agitatia norilor... printre chitara ce-mi rasuna in ureche aud si stropii nebuni ce cad mult prea repede pe pamant...si e totusi o-mbinare frumoasa de sunete...
Mie nu-mi place ploaia...insa de ceva zile-ncoace parca-mi place din ce in ce mai mult...parca reuseste sa spele gandurile negre ale mintii mele...insa exista si-aici o consecinta...umple lumea de-ntuneric si mohorare... si parca eu sunt vesela, acum, cand ploua...
Lumini, claxoane dementiale, oameni nervosi, umbrele colorate si copaci curajosi...
Citesc o carte foarte interesanta...cuvintele chiar reusesc de data asta sa suplineasca vizualul... si stau si ma gandesc la cea ce-a scris cartea...incredibila imaginatie, incredibil simt al iubirii.... e fantastic cum am ajuns sa simt cuvintele scrise cu negru pe foile albe pline de iratiune, sentiment, un "amalgam de contradictii"...
M scufund iar adanc in somnul cel ce-i un sfesnic bun...si va urez vise pline de viata, si o viata pline de vise...
Ploua, e dimineata, ma indrept catre locul in care-mi petrec cel mai mult timp pe saptamana...si ploua marunt, orasul intreg e parca pierdut in agitatia norilor... printre chitara ce-mi rasuna in ureche aud si stropii nebuni ce cad mult prea repede pe pamant...si e totusi o-mbinare frumoasa de sunete...
Mie nu-mi place ploaia...insa de ceva zile-ncoace parca-mi place din ce in ce mai mult...parca reuseste sa spele gandurile negre ale mintii mele...insa exista si-aici o consecinta...umple lumea de-ntuneric si mohorare... si parca eu sunt vesela, acum, cand ploua...
Lumini, claxoane dementiale, oameni nervosi, umbrele colorate si copaci curajosi...
Citesc o carte foarte interesanta...cuvintele chiar reusesc de data asta sa suplineasca vizualul... si stau si ma gandesc la cea ce-a scris cartea...incredibila imaginatie, incredibil simt al iubirii.... e fantastic cum am ajuns sa simt cuvintele scrise cu negru pe foile albe pline de iratiune, sentiment, un "amalgam de contradictii"...
M scufund iar adanc in somnul cel ce-i un sfesnic bun...si va urez vise pline de viata, si o viata pline de vise...
marți, 16 decembrie 2008
Move on..
Si incerc sa inteleg cum de s-a ajuns aici...si soarta ma surprinde de fiecare data cand descopar cate ceva... si parca nimic din ce fac nu merita...si simt ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi sau poate sa dispar undeva departe, sa o iau de la capat, fara amintiri...fara nimic...
Masti purtam cu totii, insa masca pe care-o port eu este cea mai mare povara din viata mea...incerc sa ma controlez...dar nu mai pot...
Mi-a ajuns si vreau doar sa uit...TOT!!!! ochii lui ma bantuie noapte de noapte...si as fi vrut sa iau toata durerea si toate lacrimile si sa "le ingrop undeva departe de noi"...in schimb, nu am fauct decat sa inchei un roman de iubire vesnica ce-mi va bantui sufletul si dincolo de moarte... este primul si ultimul regret...si totusi unicul lucru care m-a facut sa ma simt implinita si sa ma simt femeie...prieten...iubita...mama...
si parca simt nevoia sa te caut, iti caut privirea...stiu ca nu se poate si doare mai tare decat as putea concepe vreodata o durere...
Stiu ca nu am voie sa te caut, stiu ca nu am voie sa te visez, stiu ca nu am voie sa plang de dor...eu plang...te visez...si probabil nu-mi voi gasi niciodata pacea...si sufar ca un caine si stiu ca eu am ales soarta asta...dar de ce?????????????????
It wasn't meant to be...ma mint mereu in speranta ca voi incepe sa cred treaba asta...in schimb nu fac decat sa ascund adevaruri nerostite...
Nu voi mai iubi niciodata asa cum te-am iubit pe tine, dragul meu...si daca fac acum ceea ce fac este pentru a ne face pe amandoi sa trecem mai usor ...sa uitam mai repede...
In schimb, as prefera de o mie de ori sa ma urasti decat sa ma iubesti si sa suferi...
Mi-ai promis ca va fi bine...asa sa fie.....sa fie...bine...pff...ce ironic e spusa!!!
Simt ura ta, insa e nascuta din iubire, se hraneste cu iubire si nu va fi vreodata uitata...
As vrea sa-ti spun ca....as vrea sa-ti spun atatea lucruri...
nu voi spune nimic....pentru ca nu am dreptul la replica...si simt ca o iau razna...
A bout de mots, de rêves je vais crier
Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça....
Si nu uita un lucru:
" Simt ca traiesc fara rost si ma mint
Ce durere mai vezi
Intr-o umbra de chipuri
Ce privire mai vrei
Sa te cheme 'napoi
Sunt doar masti
Care n-au cum sa traiasca"
and whenever you want to find yourself, search for those blue eyes that made you fly...they'll always be there...forever and ever...and a day!!!
Goodbye, my love!
Masti purtam cu totii, insa masca pe care-o port eu este cea mai mare povara din viata mea...incerc sa ma controlez...dar nu mai pot...
Mi-a ajuns si vreau doar sa uit...TOT!!!! ochii lui ma bantuie noapte de noapte...si as fi vrut sa iau toata durerea si toate lacrimile si sa "le ingrop undeva departe de noi"...in schimb, nu am fauct decat sa inchei un roman de iubire vesnica ce-mi va bantui sufletul si dincolo de moarte... este primul si ultimul regret...si totusi unicul lucru care m-a facut sa ma simt implinita si sa ma simt femeie...prieten...iubita...mama...
si parca simt nevoia sa te caut, iti caut privirea...stiu ca nu se poate si doare mai tare decat as putea concepe vreodata o durere...
Stiu ca nu am voie sa te caut, stiu ca nu am voie sa te visez, stiu ca nu am voie sa plang de dor...eu plang...te visez...si probabil nu-mi voi gasi niciodata pacea...si sufar ca un caine si stiu ca eu am ales soarta asta...dar de ce?????????????????
It wasn't meant to be...ma mint mereu in speranta ca voi incepe sa cred treaba asta...in schimb nu fac decat sa ascund adevaruri nerostite...
Nu voi mai iubi niciodata asa cum te-am iubit pe tine, dragul meu...si daca fac acum ceea ce fac este pentru a ne face pe amandoi sa trecem mai usor ...sa uitam mai repede...
In schimb, as prefera de o mie de ori sa ma urasti decat sa ma iubesti si sa suferi...
Mi-ai promis ca va fi bine...asa sa fie.....sa fie...bine...pff...ce ironic e spusa!!!
Simt ura ta, insa e nascuta din iubire, se hraneste cu iubire si nu va fi vreodata uitata...
As vrea sa-ti spun ca....as vrea sa-ti spun atatea lucruri...
nu voi spune nimic....pentru ca nu am dreptul la replica...si simt ca o iau razna...
A bout de mots, de rêves je vais crier
Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça....
Si nu uita un lucru:
" Simt ca traiesc fara rost si ma mint
Ce durere mai vezi
Intr-o umbra de chipuri
Ce privire mai vrei
Sa te cheme 'napoi
Sunt doar masti
Care n-au cum sa traiasca"
and whenever you want to find yourself, search for those blue eyes that made you fly...they'll always be there...forever and ever...and a day!!!
Goodbye, my love!
miercuri, 10 decembrie 2008
Deep down inside...
M-am pierdut prin padurea de argint...tot merg si merg incontinuu si nu gasesc cararea care sa ma poarte catre ceea ce urmeaza sa traiesc... si ma-ntreb daca e ceva real in toata treaba asta, si ma intreb daca sunt eu de vina...sau poate ei...el...eu... si as da orice sa opresc timpul sa am cum sa ma odihnesc... drumu-i lung si anevoios...si parca nu mai ajung...si toti copacii seamana intre ei...ma-mpiedic de radacinile lor, simt o durere cudata care nu-si are locul...si ma opresc...macar pentru o secunda...
Am impresia ca ma urmareste cineva... sau ceva...paranoia ma napadeste..si simt c-o iau razna..
As da orice si pentru un chip prietenos acum...si tot imi continui drumul catre ceva...dar tot nu e bine... nu se poate-asa, simt ca ma sufoc si sunt obosita...si as vrea sa ma opresc dar nu am cum...trebuie sa continui...
Ma-mpiedic si cad in iarba verde si umeda care ar vrea sa ma trezeasca din visul asta stupid, insa nu prea e posibil...asta e realitate, vazuta ceva mai "frumos" decat betoane, zgomot, haos, oameni mult prea multi ca sa-i infrunt!
Si simt ca nu mai simt nimic, am amortit, si am devenit intr-un fel nespecific mine, nu ma caracterizeaza pe mine indiferenta...si nici ura... dar de ce urasc???
Sunt furioasa si incep sa tip, ma ridic si incep sa alerg parca mai repede ca niciodata sa ajung odata undeva...ORIUNDE!!!! numai sa ajung, singuratatea si pustietatea asta ma distruge, vreau inapoi acolo unde eu eram cea de care aveau toti grija si eu de nimeni...vreau sa fiu egista din nou si sa simt ca nu simt ceea ce simt acum...
Hai zambeste ca sa pot gasi poteca printre copaci, sa pot vedea cerul albastru, sa se faca lumina-n viata mea...hai zambeste....
Am impresia ca ma urmareste cineva... sau ceva...paranoia ma napadeste..si simt c-o iau razna..
As da orice si pentru un chip prietenos acum...si tot imi continui drumul catre ceva...dar tot nu e bine... nu se poate-asa, simt ca ma sufoc si sunt obosita...si as vrea sa ma opresc dar nu am cum...trebuie sa continui...
Ma-mpiedic si cad in iarba verde si umeda care ar vrea sa ma trezeasca din visul asta stupid, insa nu prea e posibil...asta e realitate, vazuta ceva mai "frumos" decat betoane, zgomot, haos, oameni mult prea multi ca sa-i infrunt!
Si simt ca nu mai simt nimic, am amortit, si am devenit intr-un fel nespecific mine, nu ma caracterizeaza pe mine indiferenta...si nici ura... dar de ce urasc???
Sunt furioasa si incep sa tip, ma ridic si incep sa alerg parca mai repede ca niciodata sa ajung odata undeva...ORIUNDE!!!! numai sa ajung, singuratatea si pustietatea asta ma distruge, vreau inapoi acolo unde eu eram cea de care aveau toti grija si eu de nimeni...vreau sa fiu egista din nou si sa simt ca nu simt ceea ce simt acum...
Hai zambeste ca sa pot gasi poteca printre copaci, sa pot vedea cerul albastru, sa se faca lumina-n viata mea...hai zambeste....
luni, 8 decembrie 2008
Peace and quiet
Whenever I feel peaceful or safe, something always comes in my way to destroy everything I managed to build...
I've had it with this thing called life, I know I made some big mistakes, but that's no reason to be punished like that... I need safety, I need peace and quiet...I need his arms around me, I need to be told that it's okay, no one's gonna hurt me anymore, and nothing bad can touch me now...
But he doesn't do that...he preferres to run away cowardly, and come back whenever he feels safe...and what am I supposed to do now? Just sit and wait for him to come back?? No way...
I'm too tired to do that...I'm too tired and I've lost my patience... and I feel like waiting, cause I know it's worth it...but until when??? I accepted my fate, but whoever gave it to me can come and take it back, cause I don't really want it...
I don't have the slightest idea why he showed up in my life..I was much better without him... I was in my little own world...dealing with my own little problems...
Now all's gone...I've lost the touch, I've lost the contact...I'm lost...I'm actually stuck between love and desire, and need....
Guide me...take me somewhere safe....where I can clear my head...and my soul...and search for better options in the big blue sky...cause now I can't find anything...it's too cloudy......help me...
I've had it with this thing called life, I know I made some big mistakes, but that's no reason to be punished like that... I need safety, I need peace and quiet...I need his arms around me, I need to be told that it's okay, no one's gonna hurt me anymore, and nothing bad can touch me now...
But he doesn't do that...he preferres to run away cowardly, and come back whenever he feels safe...and what am I supposed to do now? Just sit and wait for him to come back?? No way...
I'm too tired to do that...I'm too tired and I've lost my patience... and I feel like waiting, cause I know it's worth it...but until when??? I accepted my fate, but whoever gave it to me can come and take it back, cause I don't really want it...
I don't have the slightest idea why he showed up in my life..I was much better without him... I was in my little own world...dealing with my own little problems...
Now all's gone...I've lost the touch, I've lost the contact...I'm lost...I'm actually stuck between love and desire, and need....
Guide me...take me somewhere safe....where I can clear my head...and my soul...and search for better options in the big blue sky...cause now I can't find anything...it's too cloudy......help me...
vineri, 5 decembrie 2008
Simt ca plutesc si parca in orice clipa m-astept sa ma prabusesc... si inima-mi bate prea tare, sangele-mi alearga prin vene....si simt ca plutesc...
"Iluzie arsa in zadar" - spuneai tu draga domnisoara cu sufletu-necat in sentiment?? degeaba te amarasti cu gandul ca se poarta urat cu tine...ca poate te-a uitat...si simti totusi ca e aproape de sufletul tau...
Si parca ai vrea sa-i spui ce simti, dar nu poti....
Noduri in gat, fluturasi in stomac... eheee....
"Poarta-te frumos cu ea" canta cineva candva...el se poarta frumos cu mine...dar nu el ar trebui...el ar trebui sa fuga din calea mea, sa nu-l pot prinde din urma...iar micul tau spiridus ar trebui sa nu se mai dea din calea ta, draga domnisoara....si totusi...niciodata nimic nu este asa cum am vrea... Eu l-as vrea pe el, insa l-am ales pe cel dintai... El nu stie ce vreau eu...el nu simte ce simt eu...si totusi tu...tu poti sa-l ai pe cel dintai...adica pe EL....
Indrazneste, nu poti decat sa pierzi frica si nesiguranta ce-ti calca gandurile-n picioare si te fac sa fii tristuta...
Zambeste, draga mea, caci maine va fi poate mai bine, poate mai rau...risca si vei afla secretul pasiunii mele pentru toata aceasta nebunie...
Iubeste pana la moarte, caci sufletul tau numai cu asta se hraneste...lasa gandurile rele sa zboare cat mai departe de tine, si sa le pierzi in negura timpului, si-n frenezia momentului....
Fie ca inima ta s-o intreaca pe-a mea...si sa se intalneasca undeva...acolo, asa...fericite...
Sa fii iubita, mica domnisoara!!
"Iluzie arsa in zadar" - spuneai tu draga domnisoara cu sufletu-necat in sentiment?? degeaba te amarasti cu gandul ca se poarta urat cu tine...ca poate te-a uitat...si simti totusi ca e aproape de sufletul tau...
Si parca ai vrea sa-i spui ce simti, dar nu poti....
Noduri in gat, fluturasi in stomac... eheee....
"Poarta-te frumos cu ea" canta cineva candva...el se poarta frumos cu mine...dar nu el ar trebui...el ar trebui sa fuga din calea mea, sa nu-l pot prinde din urma...iar micul tau spiridus ar trebui sa nu se mai dea din calea ta, draga domnisoara....si totusi...niciodata nimic nu este asa cum am vrea... Eu l-as vrea pe el, insa l-am ales pe cel dintai... El nu stie ce vreau eu...el nu simte ce simt eu...si totusi tu...tu poti sa-l ai pe cel dintai...adica pe EL....
Indrazneste, nu poti decat sa pierzi frica si nesiguranta ce-ti calca gandurile-n picioare si te fac sa fii tristuta...
Zambeste, draga mea, caci maine va fi poate mai bine, poate mai rau...risca si vei afla secretul pasiunii mele pentru toata aceasta nebunie...
Iubeste pana la moarte, caci sufletul tau numai cu asta se hraneste...lasa gandurile rele sa zboare cat mai departe de tine, si sa le pierzi in negura timpului, si-n frenezia momentului....
Fie ca inima ta s-o intreaca pe-a mea...si sa se intalneasca undeva...acolo, asa...fericite...
Sa fii iubita, mica domnisoara!!
joi, 4 decembrie 2008
Cantec...durere...fericire...pasiune...cantec...
Ascult melodia pana la epuizare...si ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca n-as fi fost eu acolo...daca nu ne-am fi cunoscut...cu siguranta ai fi compus mel pt alta fata....ceea ce m-ar fi facut acum sa ma simt bine...
Si daca as putea sa intorc timpul inapoi, ti-as scoate in cale un inger...ti-as scoate in cale sufletul pereche si te-as face fericit...pentru totdeauna...
Nu pot sa fac asta, nu-i nimic...te-am ranit, ai plans, am plans...impreuna dar separat...si totusi doare, si stiu ca nu pot face nimic sa alin durerea asta...ma sting usor in furie, si ma renasc din lacrimi...si parca incerc sa ma renasc din zambete si nu mai pot...
Zambeste-mi si ajuta-ma sa ma renasca, sa mai pot zambi si eu...si ajuta-ma sa-ti pot zambi si eu...
Atata tristeste in cateva acorduri...atata fericire...si totusi...trebuie sa luam ce-i mai bun din tot...nu???? Nu-i asa???
Simt ca nu mai vreau sa simt ce simti si tu...si vreau sa plec...si voi pleca...sper, intr-un loc mai bun... si da, vei fi fericit, si vei bucura pe cineva mai mult decat vei fi bucurat vreodata de cineva...
Si....tine minte un lucru...niciodata nu renunta...indiferent...nu renunta fiindca-i pacat....cate mai ai de facut pe lumea asta, nu am eu timp, ca le-as face...
Desi n-am spus-o niciodata...te rog, te implor...fii fericit....departe de mine...
Ai sa vezi ca va veni si dimineata in care soarele va mangaia trupul tau adormit...si cand te vei trezi, vei fi imbatat de bucuria zilei...si vei canta...acelasi cantec....si vei fi fericit...
Poate nu e corect...dar e necesar!!
You'll find you place in time and space, my darling... and you'll forget I ever passed by....remember these words.
Si daca as putea sa intorc timpul inapoi, ti-as scoate in cale un inger...ti-as scoate in cale sufletul pereche si te-as face fericit...pentru totdeauna...
Nu pot sa fac asta, nu-i nimic...te-am ranit, ai plans, am plans...impreuna dar separat...si totusi doare, si stiu ca nu pot face nimic sa alin durerea asta...ma sting usor in furie, si ma renasc din lacrimi...si parca incerc sa ma renasc din zambete si nu mai pot...
Zambeste-mi si ajuta-ma sa ma renasca, sa mai pot zambi si eu...si ajuta-ma sa-ti pot zambi si eu...
Atata tristeste in cateva acorduri...atata fericire...si totusi...trebuie sa luam ce-i mai bun din tot...nu???? Nu-i asa???
Simt ca nu mai vreau sa simt ce simti si tu...si vreau sa plec...si voi pleca...sper, intr-un loc mai bun... si da, vei fi fericit, si vei bucura pe cineva mai mult decat vei fi bucurat vreodata de cineva...
Si....tine minte un lucru...niciodata nu renunta...indiferent...nu renunta fiindca-i pacat....cate mai ai de facut pe lumea asta, nu am eu timp, ca le-as face...
Desi n-am spus-o niciodata...te rog, te implor...fii fericit....departe de mine...
Ai sa vezi ca va veni si dimineata in care soarele va mangaia trupul tau adormit...si cand te vei trezi, vei fi imbatat de bucuria zilei...si vei canta...acelasi cantec....si vei fi fericit...
Poate nu e corect...dar e necesar!!
You'll find you place in time and space, my darling... and you'll forget I ever passed by....remember these words.
marți, 2 decembrie 2008
My angel...
"I can fly...
But I want his wings...
I can shine even in the darkness
But I want the light that he brings..."
...In concluzie, nu conteaza cine e...conteaza sa existe...si mai conteaza sa stii sa pretuiesti fiecare clipa de tandrete, fiecare zambet, fiecare vorba dulce...
refuz sa ma mai las prada disperarii...am renuntat...azi am renuntat...dar sunt o invingatoare!!
Am invins lupta cu deruta...si am ajuns sa fiu hotarata...si ferma... gata cu prostiile...
Mi-am ales drumul in viata...si nimeni si nimic nu ma mai poate intoarce...
Tineti minte ca niciodata nu depinde numai de voi, sau numai de Cel de Sus...depinde de tot ce inseana lumea asta mare...depinde de voi, de soarta, de cel de Sus...si de ei....de cei ce va-nconjoara...
Ajutati-i sa va ajute sa va gasiti drumul in viata...Dedicati-va vietile iubirii...iubirii de tot...
Eu mi-am stabilit drumul in viata, si da! Va multumesc voua...Oameni!
Nu ezitati sa simtiti....acum 3 zile simteam ceva ciudat...acum 2 zile speram sa nu fie ceea ce credeam ca e...ieri nu mai stiam ce simt...insa azi stiu...si e bine....
And remember: little things always give you away...
All you've ever wanted was someone to truly look up to you....and that person is HIM...or maybe HER!!! Them....trust in them....
But I want his wings...
I can shine even in the darkness
But I want the light that he brings..."
...In concluzie, nu conteaza cine e...conteaza sa existe...si mai conteaza sa stii sa pretuiesti fiecare clipa de tandrete, fiecare zambet, fiecare vorba dulce...
refuz sa ma mai las prada disperarii...am renuntat...azi am renuntat...dar sunt o invingatoare!!
Am invins lupta cu deruta...si am ajuns sa fiu hotarata...si ferma... gata cu prostiile...
Mi-am ales drumul in viata...si nimeni si nimic nu ma mai poate intoarce...
Tineti minte ca niciodata nu depinde numai de voi, sau numai de Cel de Sus...depinde de tot ce inseana lumea asta mare...depinde de voi, de soarta, de cel de Sus...si de ei....de cei ce va-nconjoara...
Ajutati-i sa va ajute sa va gasiti drumul in viata...Dedicati-va vietile iubirii...iubirii de tot...
Eu mi-am stabilit drumul in viata, si da! Va multumesc voua...Oameni!
Nu ezitati sa simtiti....acum 3 zile simteam ceva ciudat...acum 2 zile speram sa nu fie ceea ce credeam ca e...ieri nu mai stiam ce simt...insa azi stiu...si e bine....
And remember: little things always give you away...
All you've ever wanted was someone to truly look up to you....and that person is HIM...or maybe HER!!! Them....trust in them....
vineri, 21 noiembrie 2008
Ceva de spus...
E 3 dimineata si am treburi importante de facut...cum ar fi...pregatire de plecare...insa...e dubios..am impresia ca lipseste ceva...ce anume??
Am o dorinta neimplinita...am un vis nerealizat..am un tel neatins.......
Uff...cat de greu e sa fii om mare...as vrea s fiu din nou copil, cand singurele mele griji erau somnul de dup-amiaza si hainutele papusii Barbie...
As vrea din nou sa fiu copil si sa ma bucur de inocenta mea in mod inconstient...n-as obtine nimic din ce-am obtinut de cand ma tot transform in om mare...insa...as avea singurul lucru pe care mi-l doresc acum...PACE!!! pace sufleteasca...
Uff...ce bine era cand eram copil...simteam cum anii trec, si papusa la fel de mica ramanea....si as fi vrut sa raman si eu la fel de mica...la fel ca ea...sa nu trec de varsta de..10 ani...varsta-prag...pentru mine cel putin...
Atunci am pierdut dintr-un foc, prin dorinte contrarii rezultatului final, jumatate din ceea ce eram atunci, si jumatate din suflet...acum am ramas cu un sfert...in 11 ani s-a mai pierdut ceva pe drum...totusi...a fost un drum lung si anevoios...
Acum, la 21 de ani...incerc sa realizez ce-am realizat...ahh...da...sunt OM MARE...ce conteaza?!
Si daca sunt om mare, ce? S-a schimbat ora la care rasare soarele?? Rasare la aceleasi ore de milioane de ani incoa...si ce? se invarte planeta altfel?? nuuu....gresit...totul e la fel...doar eu m-am schimbat...vaaai, cat urasc partea asta...
Si totusi...ceva din mine nu s-a schimbat...
Cum spunea cantecelul:
"...Si poate voi ramane-asa
In camera mea...
Pe vecie..
Cine stie..."
Ehee...in 11 ani am invatat sa pierd, sa castig, si parca nu le stiu indeajuns de bine...parca trebuie sa mai experimentez...
Si totusi...nu pot eu sa plec undeva departe??? sa fug unde sa nu ma gaseasca nimeni???....nu pot...biinee....nu ma lasati...voi, oameni rai, care ma iubiti...sau ma urati...cine stie??
Numai voi stiti de ce ma tineti legata de voi...sau poate ca nici macar voi...poate nimeni nu stie...poate doar Dumnezeu....oare???
Voi ce spuneti??...Cine stie ce si cum in lumea asta??? Io zic ca doar Soarta stie...si Mama Natura...dar ea nu se pune la socoteala :P
S.O.S - Save Our Souls..take care, young souls, of your heart and mind...
...take care...
Am o dorinta neimplinita...am un vis nerealizat..am un tel neatins.......
Uff...cat de greu e sa fii om mare...as vrea s fiu din nou copil, cand singurele mele griji erau somnul de dup-amiaza si hainutele papusii Barbie...
As vrea din nou sa fiu copil si sa ma bucur de inocenta mea in mod inconstient...n-as obtine nimic din ce-am obtinut de cand ma tot transform in om mare...insa...as avea singurul lucru pe care mi-l doresc acum...PACE!!! pace sufleteasca...
Uff...ce bine era cand eram copil...simteam cum anii trec, si papusa la fel de mica ramanea....si as fi vrut sa raman si eu la fel de mica...la fel ca ea...sa nu trec de varsta de..10 ani...varsta-prag...pentru mine cel putin...
Atunci am pierdut dintr-un foc, prin dorinte contrarii rezultatului final, jumatate din ceea ce eram atunci, si jumatate din suflet...acum am ramas cu un sfert...in 11 ani s-a mai pierdut ceva pe drum...totusi...a fost un drum lung si anevoios...
Acum, la 21 de ani...incerc sa realizez ce-am realizat...ahh...da...sunt OM MARE...ce conteaza?!
Si daca sunt om mare, ce? S-a schimbat ora la care rasare soarele?? Rasare la aceleasi ore de milioane de ani incoa...si ce? se invarte planeta altfel?? nuuu....gresit...totul e la fel...doar eu m-am schimbat...vaaai, cat urasc partea asta...
Si totusi...ceva din mine nu s-a schimbat...
Cum spunea cantecelul:
"...Si poate voi ramane-asa
In camera mea...
Pe vecie..
Cine stie..."
Ehee...in 11 ani am invatat sa pierd, sa castig, si parca nu le stiu indeajuns de bine...parca trebuie sa mai experimentez...
Si totusi...nu pot eu sa plec undeva departe??? sa fug unde sa nu ma gaseasca nimeni???....nu pot...biinee....nu ma lasati...voi, oameni rai, care ma iubiti...sau ma urati...cine stie??
Numai voi stiti de ce ma tineti legata de voi...sau poate ca nici macar voi...poate nimeni nu stie...poate doar Dumnezeu....oare???
Voi ce spuneti??...Cine stie ce si cum in lumea asta??? Io zic ca doar Soarta stie...si Mama Natura...dar ea nu se pune la socoteala :P
S.O.S - Save Our Souls..take care, young souls, of your heart and mind...
...take care...
Simt...
In sfarsit simt...o amorteala, tristete, fericire de-o secunda...dar simt...si sunt mandra de asta...inca mai simt...si inca mai sper sa simt mai mult si mai mult pana cand imi va crapa inima de atata iubire...
Vreau sa te iubesc, pe tine, inger neinteles...inger ratacit, ce nu-ti mai gasesti calea...
De ce nu-ti gasesti calea catre sufletul meu?? Lasa-ma sa-ti ofer o bucatica din ceea ce insemn eu...
Lasa-ma sa te imbat cu iubire, si sa te trezesc din somn cu tandrete...
Lasa-ma sa uit ce e realitatea, sa ma ingrop in visul meu de iubire, si sa mor fericita...lasa-ma...
Insa nu pot uita ca EL...EL este magicul suprem..magicul care da sens respiratiei, da sens intregii existente...da sens vietii si mortii...hai sa traim ca sa iubim si hai sa murim din iubire....
As vrea acum in brate sa te strang, insa esti prea departe...sufletul iti colinda lumile in lung si-n lat...si nu-si gasesti pacea...da-mi-l mie sa am grija de el, sa-i vindec ranile, sa-i alin durerea si sa-i mangai iubirea...sa-l inec in afectiune, iubire, dorinta...dezmat...
Sa te simti ca un fulg as vrea acum, sa zbori pe norisori pufosi si albi, ca-n basme...insa nu...tu fugi ca un lup hoinar, fara haita, fara sens...fara scop....
Vrei sa schimbi lumea-ntreaga?? Fara rost..nu vei reusi...esti singur impotriva Planetei...da, altii au reusit, dar au fost trecatori...si de Che Guevara se va uita in curand...insa eu...niciodata...
Nu pot sa rostesc cele doua cuvinte care m-ar lega de tine pe vesnicie...refuz...sufletul meu e legat deja de alt suflet acum pustiu...din cauza mea...hmmm...
Vreau sa fug, sa zbor catre taramuri necunoscute, sa nu stiu de tine, de EL, de EI...de nimeni...vreau sa-i uit pe toti, si sa mor in pustietate...dorinta prea mare sa se indeplineasca...am sa mor...insa fara de uitare...si fara de pace...am sa mor...
Am sa mor...sulfetul imi va muri...singur...hopelessly devoted to HIM!!
Cine e EL?? cineva...fara de sens...fara de pace..fara de suflet...
....Cine e EL???.....cineva...oare?!
Si totusi...cine sunt eu??....cineva.........................oare?!
Vreau sa te iubesc, pe tine, inger neinteles...inger ratacit, ce nu-ti mai gasesti calea...
De ce nu-ti gasesti calea catre sufletul meu?? Lasa-ma sa-ti ofer o bucatica din ceea ce insemn eu...
Lasa-ma sa te imbat cu iubire, si sa te trezesc din somn cu tandrete...
Lasa-ma sa uit ce e realitatea, sa ma ingrop in visul meu de iubire, si sa mor fericita...lasa-ma...
Insa nu pot uita ca EL...EL este magicul suprem..magicul care da sens respiratiei, da sens intregii existente...da sens vietii si mortii...hai sa traim ca sa iubim si hai sa murim din iubire....
As vrea acum in brate sa te strang, insa esti prea departe...sufletul iti colinda lumile in lung si-n lat...si nu-si gasesti pacea...da-mi-l mie sa am grija de el, sa-i vindec ranile, sa-i alin durerea si sa-i mangai iubirea...sa-l inec in afectiune, iubire, dorinta...dezmat...
Sa te simti ca un fulg as vrea acum, sa zbori pe norisori pufosi si albi, ca-n basme...insa nu...tu fugi ca un lup hoinar, fara haita, fara sens...fara scop....
Vrei sa schimbi lumea-ntreaga?? Fara rost..nu vei reusi...esti singur impotriva Planetei...da, altii au reusit, dar au fost trecatori...si de Che Guevara se va uita in curand...insa eu...niciodata...
Nu pot sa rostesc cele doua cuvinte care m-ar lega de tine pe vesnicie...refuz...sufletul meu e legat deja de alt suflet acum pustiu...din cauza mea...hmmm...
Vreau sa fug, sa zbor catre taramuri necunoscute, sa nu stiu de tine, de EL, de EI...de nimeni...vreau sa-i uit pe toti, si sa mor in pustietate...dorinta prea mare sa se indeplineasca...am sa mor...insa fara de uitare...si fara de pace...am sa mor...
Am sa mor...sulfetul imi va muri...singur...hopelessly devoted to HIM!!
Cine e EL?? cineva...fara de sens...fara de pace..fara de suflet...
....Cine e EL???.....cineva...oare?!
Si totusi...cine sunt eu??....cineva.........................oare?!
marți, 18 noiembrie 2008
Doare...
Simt cum ma topesc...ma privesti, ma intrigi, ma atragi, ma sperii, ma bucuri...in fiecare zi...in fiecare clipa...
Si iubesc...iubesc de cand ma stiu, iubesc mereu ca sa ma pot trezi a doua zi de dimineata si sa mai pot zambi...sau nu...
Iubesc profund, iubesc devotat, iubesc adevarat... Si simt cum doare, si se rupe ceva din mine, si ma doare privirea lui...
Acum, mai mult ca niciodata, doare...si mor putin cate putin in fiecare zi.
Cupidon, de ce oare m-ai ales pe mine sclava ta, sa-ti fac mereu pe plac, sa iubesc la disperare, sa mor de dor, sa rosesc in privirea lui, sa ma topesc sub atingerea lui...
Unde-i dragostea ce mi-am dorit-o? De ce mi-ai luat-o?.....simt cum ma pierd printre cuvinte si nu mai stiu pe unde s-o apuc...si parca totusi mai bine e inapoi...acasa...NU!
Acasa nu...acasa nu e bine, e durere, e jale, sunt lacrimi...si inimi frante...
Daca nu acasa, atunci unde?? In inima lui...mai bine acolo...desi e departe, e cald, e bine...e sigur...
Acolo doar el ma poate rani cu indiferenta lui, doar el imi poate calca in picioare dragostea trecatoare...
Prea tarziu....a facut-o deja...si inima mea? ce-a mai ramas din ea...s-a intors inapoi acasa...unde-i durere, jale, sunt lacrimi...si inimi frante......
Iertati-ma, oameni ca exist... Eu................
Si iubesc...iubesc de cand ma stiu, iubesc mereu ca sa ma pot trezi a doua zi de dimineata si sa mai pot zambi...sau nu...
Iubesc profund, iubesc devotat, iubesc adevarat... Si simt cum doare, si se rupe ceva din mine, si ma doare privirea lui...
Acum, mai mult ca niciodata, doare...si mor putin cate putin in fiecare zi.
Cupidon, de ce oare m-ai ales pe mine sclava ta, sa-ti fac mereu pe plac, sa iubesc la disperare, sa mor de dor, sa rosesc in privirea lui, sa ma topesc sub atingerea lui...
Unde-i dragostea ce mi-am dorit-o? De ce mi-ai luat-o?.....simt cum ma pierd printre cuvinte si nu mai stiu pe unde s-o apuc...si parca totusi mai bine e inapoi...acasa...NU!
Acasa nu...acasa nu e bine, e durere, e jale, sunt lacrimi...si inimi frante...
Daca nu acasa, atunci unde?? In inima lui...mai bine acolo...desi e departe, e cald, e bine...e sigur...
Acolo doar el ma poate rani cu indiferenta lui, doar el imi poate calca in picioare dragostea trecatoare...
Prea tarziu....a facut-o deja...si inima mea? ce-a mai ramas din ea...s-a intors inapoi acasa...unde-i durere, jale, sunt lacrimi...si inimi frante......
Iertati-ma, oameni ca exist... Eu................
vineri, 7 noiembrie 2008
Devil wears angel's clothes
A devil feeds itself with my feelings...From all the souls in this world, he chose me...he chose me for his happiness and my grief...
I gave up fighting a long time ago, when I realized that all's in vain..I'm doing my best to repair the damage I've done to myself, but it's too late... I've become what I never wished for...
The hard part in all this is to destroy the devil that feeds with me... That devil is...angelic, and it kills me with his smile...whenever he talks to me, I feel like flying...and then I realize I must not climb down under his "protective wing"... but it's all for nothing as he feeds even with my breath, it kills me every day, breath by breath, blink by blink...
I'm helpless, I can't fight back, I wont fight back, although he keeps torturing me every single moment..in my dreams he comes in human semblance, and makes me fall deeper and deeper in love...forever... and so he takes life out of me and I wont say no... the pain he causes is the only thing I have that could bond me to him...my guardian devilish angel...
Come into my dreams, fill me with love and then kill me, like in the fairy tales we all know, and never let me know loneliness... cause if it's for me to die, let me die because of LOVE!! So love me until the end of all days!
This is my death, this is my haunting devil...YOU!!
I gave up fighting a long time ago, when I realized that all's in vain..I'm doing my best to repair the damage I've done to myself, but it's too late... I've become what I never wished for...
The hard part in all this is to destroy the devil that feeds with me... That devil is...angelic, and it kills me with his smile...whenever he talks to me, I feel like flying...and then I realize I must not climb down under his "protective wing"... but it's all for nothing as he feeds even with my breath, it kills me every day, breath by breath, blink by blink...
I'm helpless, I can't fight back, I wont fight back, although he keeps torturing me every single moment..in my dreams he comes in human semblance, and makes me fall deeper and deeper in love...forever... and so he takes life out of me and I wont say no... the pain he causes is the only thing I have that could bond me to him...my guardian devilish angel...
Come into my dreams, fill me with love and then kill me, like in the fairy tales we all know, and never let me know loneliness... cause if it's for me to die, let me die because of LOVE!! So love me until the end of all days!
This is my death, this is my haunting devil...YOU!!
Efecte speciale
Cand ma gandesc la sentimentul pe care mi-l induce o melodie sau alta, sau cum ma simt atunci cand dansez...e ceva magic, de neinlocuit...de ceva ce nu se poate compara nici macar cu dragostea... ceva atat de intens, de real si totusi mai ceva ca o fantezie.
Cand dansez, simt ca nu mai exista nici rau nici bine, decat eu...si el...
Dansul te poarta intr-o alta lume, o lume in care nu poti sa faci nimic altceva decat sa dansezi... simti, traiesti clipa, ritmul, pasii, atingerile, miscarile...
Te umple de bucurie si senzatie...
Asa ca dansati, dragii mei, sa simtiti tot ce nu se poate simti altfel..
Cand dansez, simt ca nu mai exista nici rau nici bine, decat eu...si el...
Dansul te poarta intr-o alta lume, o lume in care nu poti sa faci nimic altceva decat sa dansezi... simti, traiesti clipa, ritmul, pasii, atingerile, miscarile...
Te umple de bucurie si senzatie...
Asa ca dansati, dragii mei, sa simtiti tot ce nu se poate simti altfel..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)