Desi nu-mi place imaginea unui om ranit zangerand din toate venele, am dezvoltat o pasiune foarte puternica pentru serialul "E.R." (Spitalul de urgente). Dupa al treilea episod (si vreo trei luni de analiza asupra ciclului vietii) am realizat ca acest "echilibru"(care e dezbatut pe tema religioasa mai mult) chiar exista. Unii mor, altii se nasc.
In ultima perioada m-am tot gandit la cum functioneaza viata asta, si de ce se intampla nenorocirile pe care le vedem mereu la stiri sau prin ziare...sau (din nefericire) poate chiar avem "norocul" de-a le trai pe pielea noastra.
Ma trezesc dimineata si ma intreb ce voi face azi... ma gandesc de doua ori cateodata, poate va fi ultima ocazie sa fac ce mi-a mai ramas... dar instinctul imi spune intr-una "Calmeaza-te, nu e randul tau azi".
Plec de acasa si observ oamenii ce trec pe langa mine...unii zambesc, altii nu...isi traiesc vietile, unii mai ignoranti decat altii, unii mai constienti decat mine si tine de timpul de care trebuie sa profitam la maxim.
Dupa o intamplare care nu trebuia sa se intample (but I guess it was meant to be...sadly), acum vreo 3 luni am inceput sa ma gandesc foarte serios la ce ignor...mai bine zis PE CINE!
De atunci, ma trezesc dimineata incercand sa ignor intrebarea primordiala "Is this my last day on Earth?", in schimb gandindu-ma cu cine ar mai trebui sa vorbesc azi, cine ar avea nevoie de-o vorba buna...nu intreb, pur si simplu actionez. Consider ca sunt suficient de transparenta incat sa se observe intentia mea. Unii observa, altii sunt absorbiti de problemele existentiale proprii, iar putini din ei imi ofera o "vorba de duh" la schimb, empatizand.
E frumos sa te trezesti cu raze de soare impertinente, e frumos sa trebuiasca in mijlocul iernii sa porti ochelari de soare, sa te incalzesti cu cele minus o mie de grade oferite de soarele cu dinti... si e si mai frumos sa impartasesti caldura ce-o imprima soarele oricat de rece ar fi afara.
Un "sa ai o zi excelenta" face mai mult decat orice pentru mine intr-o zi in care nimeni nu stie cum ma simt. De ceva vreme tot ofer aceste "urari" pe gratis (bine faci, bine gasesti) si ma simt bine.
Daca se intampla ca maine sa fie "the last day", macar sa stiu ca X sau Y au primit un gand cald.
In jurul meu se intampla mereu schimbari mari, instabilitatea e la maxim (tot) de ceva vreme. Pare-se ca usor usor preiau controlul "situatiei" in masura in care pot, si transform orice furtuna intr-un curcubeu, orice nor intr-un fulg de nea ce bucura ochii unui copil.
Macar in mintea mea sa reusesc, restul e irelevant.
Imi aduc aminte de perioada "mamicilor" (acum vreun an-doi timp de vreo 2 saptamani peste tot pe unde mergeam vedeam cate-o femeie gravida)... era frumos, sa vezi mamici peste tot. Le admiram, incercam sa nu le deochi, si le doream tot binele din lume. Evident (orice medalie are si-un revers) a urmat si perioada "bunicilor"... atatia oameni in varsta cred ca n-am vazut in viata mea! Socant, trist, enervant chiar. Eram un pic speriata, in fiecare dintre ei vedeam o bucatica din bunica mea...
Uitandu-ma la E.R., am realizat ca e ceva natural. Si ca noi suntem ignoranti prin definitie, sunt egocentristi de nu se poate. In schimb, nu cred sa fi auzit vreodata vreun om spunand ca nu spera.... la orice sa se intampla, orice vis cat de mic ar fi el, orice dorinta arzatoare...noi speram.
E o aberatie, caci de fapt nu trebuie sa speram, ci trebuie sa ne dorim cu ardoare. If it's meant to be, it'll be, if it's not meant to be, it won't be!
Speranta e acel firicel de matase atat de subtire incat n-ai zice ca poate rezista, care ne face sa mergem mai departe. It's what keeps us going.
For all the wrong reasons, I hope for a better future for all humanity, I WANT a better future for all of us.
Azi ( adica in vreo 8 ore asa) ma voi trezi zambind, multumindu-le ingerasilor ca mai numar o dimineata in viata mea de aproape 23 ani, si voi face tot ce-mi sta in putinta sa-i fac pe cei din jurul meu sa zambeasca, sa mai topeasca 3 fulgi de zapada cu caldura sufletelor lor.
Azi promit sa alung gandurile rele si negre ce nu fac decat sa-mi complice existenta, si sa le inlocuiesc cu flori si soare, si sa mai fac un pas in realizarea "proiectului" meu.
Apreciati ce aveti, nu mai plangeti dupa ce nu aveti (dar va doriti) pentru ca poate din ce avem noi, putem imparti cu cei care nu au nici macar un sfert din ce detinem...
Zambiti chiar si necunoscutilor, caci si ei vor fi impresionati, si astfel cresteti sansele oferirii unui alt zambet pe gratis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu