Am pierdut motivul pentru care am facut treaba asta, dar am facut un review al blogului... si am realizat cate sentimente sunt in el... cate vise, sperante, retrairi si cate si mai cate stari...
Culmea e ca inca mai sunt vivide in sufletul meu, flashback-uri m-au coplesit pe tot parcursul lecturii despre fiecare sentiment uman existent...
Nu pot sa neg faptul ca mi-as dori sa sterg mai mult de jumatate din tot ce-i aici...nu neg ca mi-as dori sa crd ca n-a fost chiar asa de rau...poate chiar n-a fost.
Nebunia ma copleseste usor-usor, simt cum deviez de la drumul real, logic si palpabil al vietii mele si ma indrept catre teluri de neatins, dorinte pe care doar le visez si le sper.
Parca voi mentiona din nou acei norisori care mai de care mai pufosi, mai binevoitori, parca plutesc intr-o lume ireala ce-mi hraneste foamea permanenta de vise, amagindu-ma, incalcand orice regula de pana acum.
Amintiri, vise, sperante, trairi...din asta sunt eu facuta. Si parca-mi place majoritatea timpului. Oamenii vad in mine ceva ce nu pot defini, ceva ce ar putea fi frumos, dar nu se pot exprima. Se indragostesc de o naluca, au incredere intr-o nebuna, se lasa indrumati de-o pierduta.
Poate o fi ceva acolo ce nu vad eu...sau voi sunteti cei care nu vad?
Timpul ma grabeste, ma alearga si ma goneste....trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu