Muze

Inspirata din multe elemente noi aparute in viziunea mea de "o mana de om", aseara mi-am adus aminte de o cabana foarte draga mie, la care mergeam cu familia. Gasca mare, nebunie, ca de obicei.

Cabana se afla in M-tii Leaota, o zona magnifica (daca ignori satul de...oameni colorati prin care treci pt a ajunge la destinatie), cu o priveliste superba si tocmai pe placul meu (culmea!).

Cand ajung acolo, de obicei "ma dezbrac" de orice haine pe care as purta-o in mod normal (diplomatie, atitudine corespunzatoare) si pur si simplu sunt eu, asa cum m-a lasat Dumnezeu, fara masti, doar eu in lumea mea pierduta!

Imi amintesc ce frumos era ziua, cand ma plimbam printre copacii cu coroane infinite, ce strapungeau cerul in mii si mii de locuri, si parca urcau mai sus, pana la infinit, acolo unde nimeni n-ar putea ajunge. Culegeam mure si fragi, ma bucuram de trilul pasarelelor si ma temeam de zgomote necunoscute prin iarba, adulmecam aroma imbietoare a padurii pure, nesecat izvor de viata.

Pasii mei lasau urme-n care s-adunau lacrimile norilor care-mi grabeau plecarea. Simtind nelinistea vantului, ingan oda ce-am compus-o din suflet pentru suflet si simt cu ma-ncalzeste dintr-odata soarele.

Imi pierd capul prin norii disipati si ma las purtata pe valuri rebele. Nu-mi mai pasa de lumea de jos, pur si simplu simt si resimt sentimente si amintiri de mult apuse, dar totusi vii in inima mea.

Si cum ma pierd in plutire de simturi, deschid ochii si privesc luna cum se scalda in intunericul greu, oglindindu-se in apa nelinistita ce sopota si se agita ca un leu in cusca. Si traiesc si retraiesc amintiri si sentimente, emotii, vise...

Tigara arde incet, fumul imbraca luna-n matase alba, sunete bizare s-aud dintre copacii fosnitori. Eu stau si te privesc cum dormi usor in puful viselor nebanuite si de nimeni stiute. Inchid ochii si ma las si eu invaluita de puterea noptii si traiesc si retraiesc amintiri si sentimente...

Somn usor, "iubitul meu de dincolo de viata si de moarte", eu te iubesc!