joi, 2 aprilie 2009

Scriu cu pixul pe hartie - transpunere


Pentru prima oara, dupa incredibil de mult timp, scriu cu pixul pe hartie ce simt si ce gandesc (in sfarsit, ceva "non-business related" :P). Si, pentru prima oara, dupa ceva vreme, pun mana pe chitara si reincep sa traiesc.

Si tot pentru prima oara dupa foarte, foarte mult timp pot spune DA, sunt fericita. desi nu s-a schimbat nimic in viata mea, deci tot ce aceleasi probleme mai mult sau mai putin cotidiene ma lovesc in fiece zi, desi ceva lipseste constant de langa mine, eu am decis ca, DE AZI sa fiu fericita. Stiu ca va mai veni ploaia aia nebuna care sa vrea sa ma scoata din ale mele, dar n-o voi mai lasa. Si asa, si numai asa voi ajunge inapoi "acasa".


Ca o nebuna, ca o naluca m-am plimbat prin cimitirul de suflete ca s-ajung la mormantul meu insa...pe drum... s-a intamplat ceva: o fata cu ochii verzi si calzi mi-a povestit ceva atat de frumos incat toate funiile ce ma tineau prizoniera-n locul de veci as sufletelor curate s-au rupt, rand pe rand, in visul meu, pe cand credeam ca ce visez e adevarat.


Nu a fost real, insa forta ei, a fetei cu ochii verzi, si sentimentul visului... atat de simplu m-au trezit.


Am dezghetat tot, m-am dezmortit si-am decis SA TRAIESC!


Si, desi ploua afara si norii-apasa greu pe trupul meu, continui sa zambesc, desi nu am un motiv anume... pur si simplu zambesc... pe dinauntru, pe dinafara, ochii-mi licaresc din nou si ma simt bine...linistita...


Si vor mai trece saptamani, luni sau poate chiar ani, dar eu nu voi inceta sa te cant pe tine, oda a sufletului meu...


Si te voi canta, si te voi dori, si te voi astepta pana cand vei veni inapoi in bratele mele, sa te coplesesc cu sentiment si caldura, sa te inec in ochii mei albastri, sa te sufoc cu iubire si devotatie... si sa te-ador pentru eternitate.


In sfarsit scriu cu pixul pe hartie, deci pot sa cant, deci pot sa plang, deci pot sa fug...deci pot sa fiu iar eu.


Si mai mult, am sa scald lumea-n fericire si energie, puterea mea ce-o credeam pierduta va fi dezlantuita din nou, cu aceeasi emotie si satisfactie (si chiar egoism) aspupra voastra, dragii mei oameni.


Am sa strabat lumea-n lung si-n lat ca sa le arat si lor ce inseamna veselia, sa le-arat si lor cine sunt eu.


Si va fi mirific, si cand ma voi intoarce....

Si cand ma voi intoarce intr-o zi de primavara, copacii vor inflori, pasarile-si vor canta trilul lor vesnit dorit, copiii vor alerga prin parcul inverzit, indragostitii vor pluti pe nori de aur tinandu-se de mana...


Si iar voi pleca in lume si, la capatul ei te voi gasi pe tine...



Un comentariu:

Diana spunea...

Da...te provoc si pe tine suflete sa -mi raspunzi cu da....te provoc sa ai o lume numai a ta...plina de sulfete candide si niciodata prea efemere.