E o melodie despre suferinta, despre cum e sa ai inima franta-n doua, o melodie despre iubire. Un subiect d-a dreptul stupid, pe marginea caruia fiecare dintre noi face comentarii mai mult sau mai putin bazate pe experiente proprii si pe pareri intr-adevar obiective. Despre iubire nu ai cum sa-ti faci o parere pur obiectiva. NU AI CUM!!! Parerea mea....
Am descoperit acest cantec in aceasta seara, printr-un om cu care n-as fi crezut vreodata sa am discutii la un asemenea nivel cum am cu el... depasesc orice nivel de imaginatie sau logica, chiar si sentiment. E ceva... special!
Cantecul e trist pana la Dumnezeu si-napoi... si te face sa te gandesti la tot ce-ai experimentat tu, ca om simplu si de rand, in toata viata asta scurta.
M-a intristat foarte tare, si, ca si efect al discutiilor purtate cu mai sus precizatul personaj, am ajuns la concluzia ca orice esec sau succes in dragoste este, de fapt, un alt pas catre scopul fiecaruia dintre noi in viata... Chiar am ajuns sa cred ca noi mergem pe mai multe drumuri deodata, care duc in acelasi loc... e dubios, stiu...n-are nici o logica...dar are totusi, daca stai s-o analizezi... si luand in considerare "variabilele" existente in tot calculul asta...ajungi la o singura concluzie....habar n-ai unde te duci...dar stii ca mergi inainte, orice-ar fi...cel putin eu asa vad lucrurile....
Pablo Damas: "Her Constant Voice"
Am impresia ca m-am contrazis un pic, dar nu-mi dau seama unde...
Intr-o minte plina de amintiri, remuscari, doar cateva regrete si multe foarte mici bucurii... mai gasesti un cufar cu o comoara in el...o comoara despre care nu stii mai nimic...dar stii ca e acolo, stii ca e foarte importanta, stii doar ca exista, si ca, fara acea comoara, nu ai cum sa mergi mai departe. E imposibil!
Am fost si sunt iubita cu adevarat....si nu vorbesc de indragosteli d-astea care, dupa ceva vreme, se sting... si nici nu ma refer numai la dragostea unui baiat/ barbat... ma refer la toate tipurile de dragoste existente, vorbesc de acel sentiment care te umple intru totul, care-ti emana prin fiecare por al corpului... acel sentiment care te face sa te dai jos din pat si in dimineata urmatoare, desi nu ai un motiv intemeiat.
Recunosc ca, datorita acestor oameni carora le pasa de mine, si care ma iubesc, datorita lor sunt aici, acum si scriu ce scriu. Ei m-au facut sa ma dau jos din pat si-n dimineata urmatoare, desi nu aveam absolut nici un motiv s-o fac. Datorita lor si pentru ei eu exist. ATAT!
Traiesc, respir si, din cand in cand, mai si mananc iubire pe paine :)
Si pe de alta parte, ofer cat de mult pot... pentru ca pot, ohooo!
E frumos si extraordinar de riscant sa joci totul pe o carte. E extrem de important sa fii foarte sigur de ceea ce vrei... mai ales in dragoste, mai ales cand cartile sunt deja date pe fata si nu mai ai ce sa pierzi. Momentul culminant este atunci cand iti dai seama in ce rahat te afli dumneata, si faci ceva in privinta asta. Ori iesi, si fugi mancand pamantul, ori joci in hora pe care, cel mai probabil, singur ti-ai format-o.
E urat, chiar foarte urat sa privesti cum cineva da toate cartile pe fata, si tu ai toti asii in maneca....si tie nu-ti pasa... si stii consecintele... vezi urmarea... stii sfarsitul, stii efectele... si tot mergi inainte... e un pic mai mult decat extrem de egoist acest gest... de-a vedea cum cel de langa tine se pierde in ochii tai si tu...nimic... tu te pierzi in ochii altuia... e trist si dureros, as spune eu. Indraznesc sa consider un gest disperat... poate oamenii fac asta din lipsa de afetiune, incearca sa compenseze o mare lipsa de ceva... problema e sa gaseasca sursa potrivita din ambele parti.
Jocul asta este foarte periculos...odata ars, e posibil sa nu mai vrei nici macar sa mai mananci iaurt, daramite sa mai sufli in el... e stupid chiar!
Atatea sentimente exprimate prin reactii, prin gesturi, priviri... declaratii care mai de care mai scrise, mai brute, mai prelucrate...mai frumos ambalate... intr-un final, totul e un mare rahat. De ce? Pentru ca nu exista eternitate... nu in lumea asta umana. Eu cred in viata de apoi, dar cred ca nu treci "dincolo" cu amintiri...sau cu sentimente... cred ca o iei de la 0, intri intr-o lume eterna, unde nimic nu te raneste...nici macar un tantar!
Da, fratilor, nu exista eternitate.
La o cununie religioasa vedem mereu in filme mirii rostindu-si juramintele (si spun o chestie reala): "Until death due us part"... exact, pana cand moartea ne va desparti, caci dincolo nu stim ce e...
In schimb, juram iubire VESNICA celui pentru care ne-am da si viata, doar ca sa-l/s-o vedem zambind. Stiu ca e figura de stil aceasta vesnicie jurata... dar e stupid cum juram o chestie care nu este...
Si ma mai frapeaza o treaba: cum naiba se intampla de juram asa, o viata-ntreaga iubire vesnica mai multor oameni?? Parca iubirea asta adevarata e numai una!!!
Uooffff...e complicat! Dar e frumos... lasand la o parte partile rele (care, de cele mai multe ori sunt mai multe decat clipele frumoase petrecute cu cel/cea iubit/a).
Si ce-i cel mai stupid din tot postul asta e ca si eu fac toate lucrurile pe care le-am criticat si judecat mai sus... but HEY...I'M ONLY HUMAN! Si plus de asta, pot spune ca sunt mandra de mine... De ce? Pentru ca am o putere fantastica de-a iubi oamenii, cu toate defectele lor (si cu ale mele la un loc)... iubesc in fiecare secunda din viata mea, si constientizez acest sentiment si ma bucur de el in fiecare minut... pentru ca pot... pentru ca asta ma face de fapt si de drept om pe mine... sa pot sa iubesc... si iubesc.. cat pot eu de mult!
Poets of the Fall - Carnival of lust
D' you breathe the name of your saviour in your hour of need,
And taste the blame if the flavor should remind you of greed?
Of implication, insinuation and ill will, 'til you cannot lie still,
In all this turmoil, before red cape and foil come closing in for a kill
Come feed the rain
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust
It's all a game, avoiding failure, when true colors will bleed
All in the name of misbehavior and the things we don't need
I lust for after no disaster can touch, touch us anymore
And more than ever, I hope to never fall, where enough is not the same it was before
Come feed the rain...
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust
Yeah, feed the rain
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust
Don't walk away, don't walk away, oh, when the world is burning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the heart is yearning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the world is burning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the heart is yearning
Un comentariu:
De aceeasta data, ma gasesc in aceeasi imposibilitatea de a gasii un raspuns, la intrebariile aflate in fata mea. Analizez toate variabilele si realizez ca nu fac decat sa prelungesc o tampenie, o expresie extrasa dintr-o formula matematica, auzita in putinele ore la care am participat si imbinata cu putina psihologie. Si cu toate acestea, "variabila" nu exita, este doar un amalgam de sentimente, niste ochi fara stralucire, sau o minte mult prea tanara sa poata percepe ce se intampla cu adevarat.
Ma simt ca un copil in fata acelei table negre, cu o intrebare la care nu stiu un raspuns.... Si totusi latura mea umana nu cedeaza si cauta in continuare, usor realizez ca acumularea de informatii este doar o parte a acelei intrebari, dar raspunsul nu se afla nici in variabile, nici in ecuatii matematice, nici in nimic de genul, raspunsul este in doua perechi de ochi la fel de pierduti, la fel de intrebatori, si la fel de visatori la aceea zi buna, care a apus de prea mult timp.
Si totusi ce ne face sa ne trezim dimineata, prietenii? amicii? tovarasii? nimic de genul, este pur si simplu cuvantul, "buna dimineata" sau "neatza". Sunt acele cuvinte minore, care au un efect atat de major.....
Si inca odata, ma aplec in fata ta, pentru ca nu iti pot aduce un raspuns la intrebare si ma doare, si ma face sa ma-ntreb oare, voi gasii acel raspuns in zare.....
Si poate raspunsul este in acele manusi negre......
Trimiteți un comentariu