Cum trecem peste probleme fara solutii

Cum depasim momente critice in viata noastra? Cum reusim sa ne dam jos din pat si-n dimineata urmatoare fara nici un scop sau perspectiva? CUM??
Mai ramanem cu o raza de speranta, o umbra de "maine va fi bine" chiar si-n adancul sufletului nostru, desi nu vedem scapare? Probabil ca da.
Oare credinta in Dumnezeu sau sprijinul celor din jurul nostru ne tot face sa mergem mai departe?
Exista o gluma foarte sadica si urata care e destul de adevarata in sadismul ei: " Un sinucigas spune ca-si baga ****, isi da demisia, nu-l mai concediaza Dumnezeu"
Pana mea, si eu am zis de nenumarate ori ca-mi dau demisia, dar n-am facut-o ca nu se merita.
Si totusi, raman la intrebare mea: CUM dracului trecem peste niste rahaturi care nici aer sa respiram nu ne mai lasa? CUM REUSIM??? Poate suntem construiti asa, poate singurul nostru scop pe lumea asta e sa tot trecem prin diverse probleme de diverse grade de gravitate, pana nu mai putem. Ce-i drept, orice sut in fund e-un pas inainte si ce nu te omoara, te face mai puternic, dar pana acum multi dintre oameni ar fi trebuit sa fie HULK, la care probleme au infruntat.

Cum reusesti sa treci peste o depresie generata de lipsa unui job (lipsa totala, acuta si de lunga durata), plus diverse probleme zilnice, cu care ne confruntam indiferent ca avem sau nu job, mai adaugam si un esec in dragoste si e pachetul perfect.... Marfa, nu?
Eh, obisnuiam sa fiu o pesimista convinsa. De-a lungul timpului, anumiti oameni au reusit sa-mi insufle o gandire mai optimista, cu vedere dincolo de ziduri, si le multumesc pentru asta. Dar cand chiar nu mai gasesti rostul zilei de maine....CE FACI?
Si cel mai naspa e atunci cand trece multa vreme, si ajungi la solutii extreme la care n-ai apela never ever, cum ar fi relocarea...fugi mancand pamantul de locul in care iti e rau. E normal si firesc sa se intample asta, dar pana cand??? Sau, mai bine zis, DE CE sa se intample asta, cand nu vrei???

Pai...sunt anumiti factori care te tin legati de anumite locuri: familie, iubit/a, un job bun, o viata decenta. Foarte frumos, as vrea sa am jumatate din chestiile-astea, sa-mi fie bine.
In ziua de azi observ ca sunt din ce in ce mai multi oameni care pleaca din Romania in alte tari in speranta unei vieti mai bune. Unii reusesc, altii muncesc pentru a trimite bani aici, si nu se prea aleg cu nimic din munca lor pe branci.

Nu stiu, pentru mine e foarte dubioasa problema asta, si nu-i prea dau de cap. Incerc sa dezvolt teorii pe care le dezbat cu unul cu altul, incerc sa vad ce-mi spune insinctul, incerc sa o iau logic, dar oricum as lua-o, nu gasesc solutia aia care sa impace si capra si varza.... pana mea....

Cert e un lucru: viata e al dracului de grea, si n-as vrea sa fie nimeni in papucii mei, sau eu in papucii altuia. Sunt suficiente necazurile unuia, ca sa mai adaugi de la altcineva. Ar fi ca si cum ai tot turna apa intr-un pahar care deja a dat pe dinafara...sau e pe cale de-a da.

Frumos...trist, GREU...

Si totusi, in toata polologhia asta, nu mi-am raspuns la intrebare: CUM TRECEM PESTE PROBLEME fara solutii?....

Late Night Alumni - Empty Streets