Move on..

Si incerc sa inteleg cum de s-a ajuns aici...si soarta ma surprinde de fiecare data cand descopar cate ceva... si parca nimic din ce fac nu merita...si simt ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi sau poate sa dispar undeva departe, sa o iau de la capat, fara amintiri...fara nimic...
Masti purtam cu totii, insa masca pe care-o port eu este cea mai mare povara din viata mea...incerc sa ma controlez...dar nu mai pot...

Mi-a ajuns si vreau doar sa uit...TOT!!!! ochii lui ma bantuie noapte de noapte...si as fi vrut sa iau toata durerea si toate lacrimile si sa "le ingrop undeva departe de noi"...in schimb, nu am fauct decat sa inchei un roman de iubire vesnica ce-mi va bantui sufletul si dincolo de moarte... este primul si ultimul regret...si totusi unicul lucru care m-a facut sa ma simt implinita si sa ma simt femeie...prieten...iubita...mama...
si parca simt nevoia sa te caut, iti caut privirea...stiu ca nu se poate si doare mai tare decat as putea concepe vreodata o durere...

Stiu ca nu am voie sa te caut, stiu ca nu am voie sa te visez, stiu ca nu am voie sa plang de dor...eu plang...te visez...si probabil nu-mi voi gasi niciodata pacea...si sufar ca un caine si stiu ca eu am ales soarta asta...dar de ce?????????????????

It wasn't meant to be...ma mint mereu in speranta ca voi incepe sa cred treaba asta...in schimb nu fac decat sa ascund adevaruri nerostite...

Nu voi mai iubi niciodata asa cum te-am iubit pe tine, dragul meu...si daca fac acum ceea ce fac este pentru a ne face pe amandoi sa trecem mai usor ...sa uitam mai repede...

In schimb, as prefera de o mie de ori sa ma urasti decat sa ma iubesti si sa suferi...
Mi-ai promis ca va fi bine...asa sa fie.....sa fie...bine...pff...ce ironic e spusa!!!

Simt ura ta, insa e nascuta din iubire, se hraneste cu iubire si nu va fi vreodata uitata...

As vrea sa-ti spun ca....as vrea sa-ti spun atatea lucruri...

nu voi spune nimic....pentru ca nu am dreptul la replica...si simt ca o iau razna...

A bout de mots, de rêves je vais crier

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça....

Si nu uita un lucru:
" Simt ca traiesc fara rost si ma mint
Ce durere mai vezi
Intr-o umbra de chipuri
Ce privire mai vrei
Sa te cheme 'napoi
Sunt doar masti
Care n-au cum sa traiasca"

and whenever you want to find yourself, search for those blue eyes that made you fly...they'll always be there...forever and ever...and a day!!!

Goodbye, my love!

Deep down inside...

M-am pierdut prin padurea de argint...tot merg si merg incontinuu si nu gasesc cararea care sa ma poarte catre ceea ce urmeaza sa traiesc... si ma-ntreb daca e ceva real in toata treaba asta, si ma intreb daca sunt eu de vina...sau poate ei...el...eu... si as da orice sa opresc timpul sa am cum sa ma odihnesc... drumu-i lung si anevoios...si parca nu mai ajung...si toti copacii seamana intre ei...ma-mpiedic de radacinile lor, simt o durere cudata care nu-si are locul...si ma opresc...macar pentru o secunda...
Am impresia ca ma urmareste cineva... sau ceva...paranoia ma napadeste..si simt c-o iau razna..
As da orice si pentru un chip prietenos acum...si tot imi continui drumul catre ceva...dar tot nu e bine... nu se poate-asa, simt ca ma sufoc si sunt obosita...si as vrea sa ma opresc dar nu am cum...trebuie sa continui...
Ma-mpiedic si cad in iarba verde si umeda care ar vrea sa ma trezeasca din visul asta stupid, insa nu prea e posibil...asta e realitate, vazuta ceva mai "frumos" decat betoane, zgomot, haos, oameni mult prea multi ca sa-i infrunt!

Si simt ca nu mai simt nimic, am amortit, si am devenit intr-un fel nespecific mine, nu ma caracterizeaza pe mine indiferenta...si nici ura... dar de ce urasc???
Sunt furioasa si incep sa tip, ma ridic si incep sa alerg parca mai repede ca niciodata sa ajung odata undeva...ORIUNDE!!!! numai sa ajung, singuratatea si pustietatea asta ma distruge, vreau inapoi acolo unde eu eram cea de care aveau toti grija si eu de nimeni...vreau sa fiu egista din nou si sa simt ca nu simt ceea ce simt acum...

Hai zambeste ca sa pot gasi poteca printre copaci, sa pot vedea cerul albastru, sa se faca lumina-n viata mea...hai zambeste....

Peace and quiet

Whenever I feel peaceful or safe, something always comes in my way to destroy everything I managed to build...
I've had it with this thing called life, I know I made some big mistakes, but that's no reason to be punished like that... I need safety, I need peace and quiet...I need his arms around me, I need to be told that it's okay, no one's gonna hurt me anymore, and nothing bad can touch me now...

But he doesn't do that...he preferres to run away cowardly, and come back whenever he feels safe...and what am I supposed to do now? Just sit and wait for him to come back?? No way...
I'm too tired to do that...I'm too tired and I've lost my patience... and I feel like waiting, cause I know it's worth it...but until when??? I accepted my fate, but whoever gave it to me can come and take it back, cause I don't really want it...

I don't have the slightest idea why he showed up in my life..I was much better without him... I was in my little own world...dealing with my own little problems...

Now all's gone...I've lost the touch, I've lost the contact...I'm lost...I'm actually stuck between love and desire, and need....


Guide me...take me somewhere safe....where I can clear my head...and my soul...and search for better options in the big blue sky...cause now I can't find anything...it's too cloudy......help me...

Simt ca plutesc si parca in orice clipa m-astept sa ma prabusesc... si inima-mi bate prea tare, sangele-mi alearga prin vene....si simt ca plutesc...

"Iluzie arsa in zadar" - spuneai tu draga domnisoara cu sufletu-necat in sentiment?? degeaba te amarasti cu gandul ca se poarta urat cu tine...ca poate te-a uitat...si simti totusi ca e aproape de sufletul tau...
Si parca ai vrea sa-i spui ce simti, dar nu poti....

Noduri in gat, fluturasi in stomac... eheee....

"Poarta-te frumos cu ea" canta cineva candva...el se poarta frumos cu mine...dar nu el ar trebui...el ar trebui sa fuga din calea mea, sa nu-l pot prinde din urma...iar micul tau spiridus ar trebui sa nu se mai dea din calea ta, draga domnisoara....si totusi...niciodata nimic nu este asa cum am vrea... Eu l-as vrea pe el, insa l-am ales pe cel dintai... El nu stie ce vreau eu...el nu simte ce simt eu...si totusi tu...tu poti sa-l ai pe cel dintai...adica pe EL....

Indrazneste, nu poti decat sa pierzi frica si nesiguranta ce-ti calca gandurile-n picioare si te fac sa fii tristuta...

Zambeste, draga mea, caci maine va fi poate mai bine, poate mai rau...risca si vei afla secretul pasiunii mele pentru toata aceasta nebunie...

Iubeste pana la moarte, caci sufletul tau numai cu asta se hraneste...lasa gandurile rele sa zboare cat mai departe de tine, si sa le pierzi in negura timpului, si-n frenezia momentului....

Fie ca inima ta s-o intreaca pe-a mea...si sa se intalneasca undeva...acolo, asa...fericite...

Sa fii iubita, mica domnisoara!!

Cantec...durere...fericire...pasiune...cantec...

Ascult melodia pana la epuizare...si ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca n-as fi fost eu acolo...daca nu ne-am fi cunoscut...cu siguranta ai fi compus mel pt alta fata....ceea ce m-ar fi facut acum sa ma simt bine...
Si daca as putea sa intorc timpul inapoi, ti-as scoate in cale un inger...ti-as scoate in cale sufletul pereche si te-as face fericit...pentru totdeauna...

Nu pot sa fac asta, nu-i nimic...te-am ranit, ai plans, am plans...impreuna dar separat...si totusi doare, si stiu ca nu pot face nimic sa alin durerea asta...ma sting usor in furie, si ma renasc din lacrimi...si parca incerc sa ma renasc din zambete si nu mai pot...

Zambeste-mi si ajuta-ma sa ma renasca, sa mai pot zambi si eu...si ajuta-ma sa-ti pot zambi si eu...

Atata tristeste in cateva acorduri...atata fericire...si totusi...trebuie sa luam ce-i mai bun din tot...nu???? Nu-i asa???

Simt ca nu mai vreau sa simt ce simti si tu...si vreau sa plec...si voi pleca...sper, intr-un loc mai bun... si da, vei fi fericit, si vei bucura pe cineva mai mult decat vei fi bucurat vreodata de cineva...

Si....tine minte un lucru...niciodata nu renunta...indiferent...nu renunta fiindca-i pacat....cate mai ai de facut pe lumea asta, nu am eu timp, ca le-as face...

Desi n-am spus-o niciodata...te rog, te implor...fii fericit....departe de mine...

Ai sa vezi ca va veni si dimineata in care soarele va mangaia trupul tau adormit...si cand te vei trezi, vei fi imbatat de bucuria zilei...si vei canta...acelasi cantec....si vei fi fericit...

Poate nu e corect...dar e necesar!!
You'll find you place in time and space, my darling... and you'll forget I ever passed by....remember these words.

My angel...

"I can fly...
But I want his wings...
I can shine even in the darkness
But I want the light that he brings..."

...In concluzie, nu conteaza cine e...conteaza sa existe...si mai conteaza sa stii sa pretuiesti fiecare clipa de tandrete, fiecare zambet, fiecare vorba dulce...
refuz sa ma mai las prada disperarii...am renuntat...azi am renuntat...dar sunt o invingatoare!!
Am invins lupta cu deruta...si am ajuns sa fiu hotarata...si ferma... gata cu prostiile...

Mi-am ales drumul in viata...si nimeni si nimic nu ma mai poate intoarce...

Tineti minte ca niciodata nu depinde numai de voi, sau numai de Cel de Sus...depinde de tot ce inseana lumea asta mare...depinde de voi, de soarta, de cel de Sus...si de ei....de cei ce va-nconjoara...

Ajutati-i sa va ajute sa va gasiti drumul in viata...Dedicati-va vietile iubirii...iubirii de tot...

Eu mi-am stabilit drumul in viata, si da! Va multumesc voua...Oameni!

Nu ezitati sa simtiti....acum 3 zile simteam ceva ciudat...acum 2 zile speram sa nu fie ceea ce credeam ca e...ieri nu mai stiam ce simt...insa azi stiu...si e bine....

And remember: little things always give you away...
All you've ever wanted was someone to truly look up to you....and that person is HIM...or maybe HER!!! Them....trust in them....