Si incerc sa inteleg cum de s-a ajuns aici...si soarta ma surprinde de fiecare data cand descopar cate ceva... si parca nimic din ce fac nu merita...si simt ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi sau poate sa dispar undeva departe, sa o iau de la capat, fara amintiri...fara nimic...
Masti purtam cu totii, insa masca pe care-o port eu este cea mai mare povara din viata mea...incerc sa ma controlez...dar nu mai pot...
Mi-a ajuns si vreau doar sa uit...TOT!!!! ochii lui ma bantuie noapte de noapte...si as fi vrut sa iau toata durerea si toate lacrimile si sa "le ingrop undeva departe de noi"...in schimb, nu am fauct decat sa inchei un roman de iubire vesnica ce-mi va bantui sufletul si dincolo de moarte... este primul si ultimul regret...si totusi unicul lucru care m-a facut sa ma simt implinita si sa ma simt femeie...prieten...iubita...mama...
si parca simt nevoia sa te caut, iti caut privirea...stiu ca nu se poate si doare mai tare decat as putea concepe vreodata o durere...
Stiu ca nu am voie sa te caut, stiu ca nu am voie sa te visez, stiu ca nu am voie sa plang de dor...eu plang...te visez...si probabil nu-mi voi gasi niciodata pacea...si sufar ca un caine si stiu ca eu am ales soarta asta...dar de ce?????????????????
It wasn't meant to be...ma mint mereu in speranta ca voi incepe sa cred treaba asta...in schimb nu fac decat sa ascund adevaruri nerostite...
Nu voi mai iubi niciodata asa cum te-am iubit pe tine, dragul meu...si daca fac acum ceea ce fac este pentru a ne face pe amandoi sa trecem mai usor ...sa uitam mai repede...
In schimb, as prefera de o mie de ori sa ma urasti decat sa ma iubesti si sa suferi...
Mi-ai promis ca va fi bine...asa sa fie.....sa fie...bine...pff...ce ironic e spusa!!!
Simt ura ta, insa e nascuta din iubire, se hraneste cu iubire si nu va fi vreodata uitata...
As vrea sa-ti spun ca....as vrea sa-ti spun atatea lucruri...
nu voi spune nimic....pentru ca nu am dreptul la replica...si simt ca o iau razna...
A bout de mots, de rêves je vais crier
Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça....
Si nu uita un lucru:
" Simt ca traiesc fara rost si ma mint
Ce durere mai vezi
Intr-o umbra de chipuri
Ce privire mai vrei
Sa te cheme 'napoi
Sunt doar masti
Care n-au cum sa traiasca"
and whenever you want to find yourself, search for those blue eyes that made you fly...they'll always be there...forever and ever...and a day!!!
Goodbye, my love!
5 comentarii:
Dar traiesc mai mult ca noi....parca era menit ca asa sa incepata acest coment.
Stau si vad ca oceanul de melancolie in care suntem afundate, si din care parca nu vrem sa ne salvam, sa arunce naibii cineva mai repede colacul de salvare, e vesnic, sau vrea sa fie vesnic. Nu pot decat sa-ti dau un singur sfat, cu riscul de a fi de prisos...si de a trece peste el fara macar sa-l bagi in seama...nu mai vorbi despre asta...nu te mai gandi la asta ( e greu, dar cand iti vine in minte, impuneti sa te gandesti al atlceva...la o pajiste verde, la o padure frumoasa...din pcate pt mine, si cnad ma gandesc la astea tot la el ma gandesc, deci eu cand vreau sa uit ma gandesc la zapada ;)). E greu...ei si? ce crezi ca nu esti destul de puternica pt a calca cu cuiul pantofului totul...fi serioasa normal ca esti!!!! Unii nu merita nici macar toata talpa. Nu exista niciodata, asa cum nu exista nici iubire mai mare ca asta nu s-a pomenit, si nu va mai fi!!! Fii serioasa, nici nu stii cate cadouri are tolba mosului. MUUUUUULTE...iar cupidon e in ca in flaorea varstei. Bucura te de ceea ce ai...zambeste oricui...nu se stie pe cine vei cuceri!!!
Mda....mi-e foarte greu atata timp cat visez numai despre asta, mi-e foarte foarte greu atata timp cat inca mai gesturi necontrolate (care poate vor disparea pe parcurs - obisnuinta)...insa nu cred...nu pot sa cred ca nu mai e...si poate ca nu vreau sa accept...subconstientul meu lcureaza la putere maxima, fara sa-mi mai dea ocazia de a ma lasa macinata de altceva...din pacate realitatea e una singura...IL IUBESC cu toata fiinta mea...si nu cred ca vreau sa accept ca l-am pierdut pentru niste probleme "sociale"...ca sa zic asa...e trist...dar adevarat...
Draga mea copila, nu l iubesti, pt iubire e nevoie de 2. Asta se chiama indragosteala...se chiama obsesie...se chiama nebunie...sau cum vrei tu, dar nu iubire. Refuz sa cred ca doar atat inseamnca iubire...parca refuz sa iubesc.
Si iubirea aceea exista...exista atat din partea mea cat si din partea lui...cred k reusesc sa-mi dau seama de diferenta dintre iubire "pe bune" si indragosteala, care e un fass. si care trece la fel de repede precum vine...si nu-mi spune tu mie ca, dupa ani de impartit tot felul de lucruri pe toate planurile posibile, dupa ani de fericire, durere, probleme infruntate impreuna, experienta acumulata, sentimente revelate si ascunse, lacrimi varsate in doi si mult mai multe, asta e doar INDRAGOSTEALA!!!!...inseamna ca eu n-am stiut vreodata sa iubesc, sau sa pretuiesc pe cineva asa cum il pretuiesc pe el...sa ma ofer complet cuiva, asa cum am facut-o cu el, el sa fie singurul om care MA CUNOASTE pe mine asa cum sunt eu, fara nici o umbra de masca pe fata....nu imi poti spune ca asta nu e iubire...din pacate...este...si va fi...si da, suntem doi care iubim, ne iubim unul pe altul...si degeaba...fa diferenta, draga mea, caci altfel s-ar putea sa te trezesti odata in situatia asta...si nu e deloc placut sa crezi ca-i un fass si defapt sa fie "pe bune"...think about it...
o sa-mi trag un glont in cap...si-am, sa-mi fac o gaura....si-am sa vad lumea prin ea....intr-o noua aura (deci,dupa un mic coment pe mess...in care s-a elucidat msiteru)...da e iubire...da tine de ea cu dintii, si daca scapa, baga super glu...nu mai stiu nici eu...”A fost iubire...sau pur si simplu ti-am placut...vin o si spune-mi ca ti-a trect”!!!!
Trimiteți un comentariu