miercuri, 10 decembrie 2008

Deep down inside...

M-am pierdut prin padurea de argint...tot merg si merg incontinuu si nu gasesc cararea care sa ma poarte catre ceea ce urmeaza sa traiesc... si ma-ntreb daca e ceva real in toata treaba asta, si ma intreb daca sunt eu de vina...sau poate ei...el...eu... si as da orice sa opresc timpul sa am cum sa ma odihnesc... drumu-i lung si anevoios...si parca nu mai ajung...si toti copacii seamana intre ei...ma-mpiedic de radacinile lor, simt o durere cudata care nu-si are locul...si ma opresc...macar pentru o secunda...
Am impresia ca ma urmareste cineva... sau ceva...paranoia ma napadeste..si simt c-o iau razna..
As da orice si pentru un chip prietenos acum...si tot imi continui drumul catre ceva...dar tot nu e bine... nu se poate-asa, simt ca ma sufoc si sunt obosita...si as vrea sa ma opresc dar nu am cum...trebuie sa continui...
Ma-mpiedic si cad in iarba verde si umeda care ar vrea sa ma trezeasca din visul asta stupid, insa nu prea e posibil...asta e realitate, vazuta ceva mai "frumos" decat betoane, zgomot, haos, oameni mult prea multi ca sa-i infrunt!

Si simt ca nu mai simt nimic, am amortit, si am devenit intr-un fel nespecific mine, nu ma caracterizeaza pe mine indiferenta...si nici ura... dar de ce urasc???
Sunt furioasa si incep sa tip, ma ridic si incep sa alerg parca mai repede ca niciodata sa ajung odata undeva...ORIUNDE!!!! numai sa ajung, singuratatea si pustietatea asta ma distruge, vreau inapoi acolo unde eu eram cea de care aveau toti grija si eu de nimeni...vreau sa fiu egista din nou si sa simt ca nu simt ceea ce simt acum...

Hai zambeste ca sa pot gasi poteca printre copaci, sa pot vedea cerul albastru, sa se faca lumina-n viata mea...hai zambeste....

Un comentariu:

Diana spunea...

Hauleu mancati-as...ia zambeste....scoate vesta de salvare de sub scaun, unfla in ea, ultimele cinci guri de aer late cu forta de la vecinul de birou, si salveaza-te tu, atunci cand vezi ca cei pe care i-ai salvat poate si tu nu-si gasesc suficient timp sa te asculte. Pot fi eu figura aia prietenoasa care poate sa te faca sa zambesti...azi, maine ma poti inlocui cu o alta...iar poimane probabil cea care iti va zambi vei fi chiar tu cand te vei uita in oglinda de dimineata.