A-nceput totul acum ceva vreme, cand am simtit dintr-odata ca sunt cineva...si ca eu, acel cineva, sunt "atacata" de diverse "unde" din toate partile, de la toata lumea, care mai de care mai puternice si mai taioase...si am realizat ca nu pot controla atacurile-astea...am realizat ca nu pot decat sa incerc sa selectez ceea ce primesc de la cei din jurul meu...e foarte greu sa faci asa ceva, aproape imposibil... si totusi, dupa dureri de cap (la propriu), indoieli si mii si mii de intrebari am realizat ca s-au linistit apele.... si ca, in mijlocul furtunii de emotii si stari, s-a format o mica poienita linistita in care mereu gasesc acelasi inger... Un inger cu ochi prea blanzi sa te priveasca, un inger cu suflet prea mare sa te iubeasca... un inger cu brate-atat de mari incat ar putea cuprinde lumea intra-nsele...
Ploua, e dimineata, ma indrept catre locul in care-mi petrec cel mai mult timp pe saptamana...si ploua marunt, orasul intreg e parca pierdut in agitatia norilor... printre chitara ce-mi rasuna in ureche aud si stropii nebuni ce cad mult prea repede pe pamant...si e totusi o-mbinare frumoasa de sunete...
Mie nu-mi place ploaia...insa de ceva zile-ncoace parca-mi place din ce in ce mai mult...parca reuseste sa spele gandurile negre ale mintii mele...insa exista si-aici o consecinta...umple lumea de-ntuneric si mohorare... si parca eu sunt vesela, acum, cand ploua...
Lumini, claxoane dementiale, oameni nervosi, umbrele colorate si copaci curajosi...
Citesc o carte foarte interesanta...cuvintele chiar reusesc de data asta sa suplineasca vizualul... si stau si ma gandesc la cea ce-a scris cartea...incredibila imaginatie, incredibil simt al iubirii.... e fantastic cum am ajuns sa simt cuvintele scrise cu negru pe foile albe pline de iratiune, sentiment, un "amalgam de contradictii"...
M scufund iar adanc in somnul cel ce-i un sfesnic bun...si va urez vise pline de viata, si o viata pline de vise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu