In ultima vreme am auzit o gramada de cuvinte aruncate ba la nimereala, ba cu intentii ascunse, care mai de care mai malefice, altele cu intentii nobile...dar tot ascunse...
Incep sa-mi pierd speranta, si, pe masura ce ma scufund in resemnare, incep sa ma scald intr-un ocean de ganduri negre care-mi ineaca sufletul...imi taie respiratia numele tau, iubite, tu, cel ce nu mai esti al meu...poate nici n-ai fost vreodata...dar eu in continuare sper...desi nu mai am pentru ce...
O poza veche, de existenta careia n-am stiut, imi darama zidul de piatra ce ma separa de amintirile ce dor, pe care le-am zidit ca pe-o jertfa in cinstea iubirii tale ca sa nu mai plang... degeaba...
Curios este ca...lacrimi nu-mi mai spala obrajii...si doar sufletul...insa ochii mei iti pot spune totul... tot ceea ce vrei si mai ales ceea ce nu vrei sa afli...uita-te la ei... ce vezi?
Nu, n-ai sa te uiti pentru ca nu vrei, pentru ca esti las, pentru ca ti-e dor, sau poate urasti si nu-i mai vrei...numai tu stii..si totusi...stii?
Cat de trist poate fi acest fapt ce-l implinesc eu acum! Degetele tasteaza, dar stiu ca tu nu vei citi vreodata ceea ce sufletul le dicteaza... cel putin nu asa cum as vrea eu... ignoranta, ura si indiferenta sunt punctele tale forte...stii ca numai asa ma vei elimina ca pe-o boala ce necesita tratata... mergi la "doctor" si-ti prescrie un tratament insotit de regim foarte strict..........
Dar eu tot oblig degetele sa tasteze, pentru ca nu pot sa tin atata-n mine, si ma apasa povara gandurilor nerostite, si simt durerea crunta ce-mi invadeaza trupul de fiecare data cand revad "Sterge-ti lacrimile, nu le meriti!"...crunt...
In fine...se pare ca oricum degeaba mai incerc...drumurile chiar se separa, si eu plec la kilometri distanta de tine, de ei, de voi...de intreaga lume...poate-i mai bine asa...si sper ca, daca nu ma voi regasi acolo, si nici macar pace nu voi afla, sa ma intorc in bratele tale puternice si protectoare ce ma vor in siguranta...
Iti dedic ceva foarte frumos tie, iubitul meu, si te rog sa nu te minti niciodata..ar fi pacat!
Soarele si Luna
3 comentarii:
da, vei pierde....dar esti pregatita pentru ceea ce vei gasi?
Dap...eu cred ca sunt pregatita pentru absolut orice-as gasi acolo...insa nu cred ca sunt pregatita sa pierd ce am aici...si chiar ce nu am...
Ca intotdeauna, sunt un amalgam de contradictii!
contradictiile sunt facute pentru a dezvalui misterul...stii vorba doar ”un amalgan de contradictii si mister!”.
Ce a fost, sau ce ar fi trebuit sa fie? Crunt, DA, crunt cum o farama de eternitate schimba un gand, cum o privire intoarce o inima, sau cum o mangaiere sfarseste printr-o lacrima. Daca o merita sau nu, permite-ti doar tie luxul de a afirma asta!
Si nu uita...”Ce nu te ucide, te face mai puternic!”
Trimiteți un comentariu