Simt cum ma topesc...ma privesti, ma intrigi, ma atragi, ma sperii, ma bucuri...in fiecare zi...in fiecare clipa...
Si iubesc...iubesc de cand ma stiu, iubesc mereu ca sa ma pot trezi a doua zi de dimineata si sa mai pot zambi...sau nu...
Iubesc profund, iubesc devotat, iubesc adevarat... Si simt cum doare, si se rupe ceva din mine, si ma doare privirea lui...
Acum, mai mult ca niciodata, doare...si mor putin cate putin in fiecare zi.
Cupidon, de ce oare m-ai ales pe mine sclava ta, sa-ti fac mereu pe plac, sa iubesc la disperare, sa mor de dor, sa rosesc in privirea lui, sa ma topesc sub atingerea lui...
Unde-i dragostea ce mi-am dorit-o? De ce mi-ai luat-o?.....simt cum ma pierd printre cuvinte si nu mai stiu pe unde s-o apuc...si parca totusi mai bine e inapoi...acasa...NU!
Acasa nu...acasa nu e bine, e durere, e jale, sunt lacrimi...si inimi frante...
Daca nu acasa, atunci unde?? In inima lui...mai bine acolo...desi e departe, e cald, e bine...e sigur...
Acolo doar el ma poate rani cu indiferenta lui, doar el imi poate calca in picioare dragostea trecatoare...
Prea tarziu....a facut-o deja...si inima mea? ce-a mai ramas din ea...s-a intors inapoi acasa...unde-i durere, jale, sunt lacrimi...si inimi frante......
Iertati-ma, oameni ca exist... Eu................
Un comentariu:
...eu...va iubesc doar, chiar daca nu mi place sa recunosc asta, si sutin cu nonsalanta ca va urasc. Zic ca nu pot zambi, cand de fapt asta probabil e singura arma care ma scoate la suprafata, cand dragostea acelui LUI ma impinge in pamant...si azi cred ca probabil nu voi mai putea iubi niciodata. Ma intreb daca asta pe el il intereseaza catusi de putin...si cred ca stiu si raspunsul...ar fi cam sarcastic, ce i drept, dar atat de plin de adevar....si atunci ce pot sa fac, in lumea asta, in care simt, ca totul imi merge pe dos, si in care parca nimic nu are destul de multa forta sa ma ridice sa vad marea...sau sa admir muntii? Iti zic eu...sunt mica, ce-i drept, pe acest taram al iubirii, de aia e si inocenta dragostea ce o port, dar e curata, si plina de speranta...ce ti zic...iti zic sa nu-ti pierzi curajul, iti zic sa sper si sa nadajduiesti...si-ti mai zic ceva...dragostea muta soarele si celelalte stele, tocmai de aia lasa numai lumina in spate, zambete si suferinta mai putina, pt ca peste 10 ani, nu ti vei aduce aminte de suferinta, ci de fiorii din stomac pe care-i aveai cand il vedeai, de zambetul pe care ti-l arunca cand tu te pierdeai in privirea lui...si poate de momentele in care iti explica de ce e NU, cand tu de fapt ai fi vrut sa fie DA. Crede-ma suntem cu totii rataciti...printre cuvinte, printre vise....printre stele...trebuie doar sa ne regasim, si sa avem puterea sa fim noi insine, si din cand in cand sa-l sagetam si noi pe Cupidon cu dragostea noastra, pe care o purtam pentru anumite persoane...pt ca doar asa el ca avea destula forta, sa o mai imparta si la altii.
P.S. Zambeste azi, ca si cum maine ar fi ultima zi pe care ai mai apucao sa o traiesti, iubeste maine, ca si cand ar fi ultima data cand iubesti, si nu uita, sa fii fericita chiar si atunci cand doare...o sa doara mai putin!!!
Trimiteți un comentariu