Mda, e frumos sa spui "Te iubesc" dar trebuie sa mai si simti ce spui...
E foarte frumos sa traiesti ca-ntr-un basm in permanenta, sa nu stii de griji si batai de cap, dar vine ziua in care te trezesti in realitate...e foarte trist si dureros, dar trebuie sa-ti continui traiul, cand in basm, cand in realitate...
Fara acea lume paralela, pe care eu o numesc VIS, nu as putea face fata realitatii. Sunt un om slab, recunosc, dar ma consider puternica, si pentru acest fapt, sunt PUTERNICA!
Cel putin asa imi spune mereu Diana, ca trebuie sa fiu puternica.
Insa puterea mi-a disparut odata cu zambetul. Dragostea e-un sentiment tare frumos si tare placut, insa e al naibii de dureros... Si cand iti e lumea mai draga, te trezesti tintit de Cupidon, fara scapare. Asta e acum, ce sa-i faci?! Oricum n-ai unde sa fugi.
Dar ma gandesc in permamenta cum dai din lac in put, si ajungi sa te indragostesti fix de persoana cel mai putin indicata...eh, asta e, Cupidon nu alege, nu selecteaza, pur si simplu imprastie sageti prin toata lumea, unele la nimereala, altele bine directionate.
La mine cred ca a gresit traiectoria...
Totusi, cum mai spuneam si azi cuiva, dragostea nu alege, te face sa suferi, dar e frumoasa...e cel mai frumos sentiment din lume, si n-ar trebui decat sa ne bucuram de el...
Evident ca nu e simplu, e mai complicat decat pare, si ajungi intr-un moment....
Daca iubesti, speri, admiri, aduci zambete pe fetele oamenilor, te bucuri pe tine din cauza ta si esti mai mandru si infloritor ca niciodata...
Insa....se poate intampla ca atunci cand iubesti, sa nu fie asa o bucurie..pentru ca nu ai parte de acea iubire...o porti ca pe o povara pana vine alta s-o inlocuiasca...sau se asterne uitarea peste inima ta, sau mori cu-aceeasi iubire-n suflet, purtand-o-n celalalt taram, pentru vesnicie.
Sufletul meu se bucura si plange acum...si totusi parca se bucura si scoate un zambet la iveala...insa nu azi...azi e innorat, e frig, e liniste in tot haosul orasului si simt ca vreau sa ma duc in locul in care e liniste, e cald si insorit, indiferent ce furtuni ar veni, e locul perfect...unde pot sa ma cred mare, desi sunt mica, pot sa ma cred puternica, si sa fiu slaba, pot sa ma cred o zeita, desi sunt un simplu om. Locul in care nimic nu poate fi gresit, si-n care nimeni nu ma poate perturba este acolo sus....acolo foarte sus, este locul in care nu pot ajunge...acum.
In clipa in care voi ajunge in locul acela foarte sus, voi uita de oras, si voi renunta la tot...pentru el...
Eheee....I still have a long way 'till there...so...back to reality...
Ma socheaza o iluzie pe care o am de fiecare data cand imi schimb starea sufleteasca: cand eu sunt vesela, ii vad pe cei din jurul meu, pe cei pe langa care trec pe strada...ii vad tristi, suparati, dezamagiti...si parca se uitau la mine ca la o nebuna zicandu-si in sinea lor ca nu stiu ce-i aia viata. Altadata, cand sunt eu suparata, sau trista sau dezamagita de tot si toate, ii vad pe ei veseli si sclipitori...ce ciudat sentiment este...
Un comentariu:
Imi permit sa zic ca niciodata un ”te iubesc” nu va gresi traiectoria. Chiar si in cel mai rau caz, va ajunge acolo unde nu trebuie, dar daca acel cineva care il va primi, nu va sti ce sa faca cu el, asta nu inseamna decat ca nu l-a meritat niciodata. Si atunci ”te iubesc-ul”, se va izbi de zidul lui de fier, si va ricosa in alta inima, care va fi luata prin surprindere, si-i el va ramane acolo pt ca acolo,ii va fi cald si bine. Orice iti doresti cu adevarat, capata contur si in viata de zi cu zi, nu azi, si sigur nici maine, si mai mult ca sigur, ca nici cu persoanele cu care vrei tu, pt ca in acesta viata de furnicute, nu tu esti judecatorul final.
Trimiteți un comentariu