In sfarsit simt...o amorteala, tristete, fericire de-o secunda...dar simt...si sunt mandra de asta...inca mai simt...si inca mai sper sa simt mai mult si mai mult pana cand imi va crapa inima de atata iubire...
Vreau sa te iubesc, pe tine, inger neinteles...inger ratacit, ce nu-ti mai gasesti calea...
De ce nu-ti gasesti calea catre sufletul meu?? Lasa-ma sa-ti ofer o bucatica din ceea ce insemn eu...
Lasa-ma sa te imbat cu iubire, si sa te trezesc din somn cu tandrete...
Lasa-ma sa uit ce e realitatea, sa ma ingrop in visul meu de iubire, si sa mor fericita...lasa-ma...
Insa nu pot uita ca EL...EL este magicul suprem..magicul care da sens respiratiei, da sens intregii existente...da sens vietii si mortii...hai sa traim ca sa iubim si hai sa murim din iubire....
As vrea acum in brate sa te strang, insa esti prea departe...sufletul iti colinda lumile in lung si-n lat...si nu-si gasesti pacea...da-mi-l mie sa am grija de el, sa-i vindec ranile, sa-i alin durerea si sa-i mangai iubirea...sa-l inec in afectiune, iubire, dorinta...dezmat...
Sa te simti ca un fulg as vrea acum, sa zbori pe norisori pufosi si albi, ca-n basme...insa nu...tu fugi ca un lup hoinar, fara haita, fara sens...fara scop....
Vrei sa schimbi lumea-ntreaga?? Fara rost..nu vei reusi...esti singur impotriva Planetei...da, altii au reusit, dar au fost trecatori...si de Che Guevara se va uita in curand...insa eu...niciodata...
Nu pot sa rostesc cele doua cuvinte care m-ar lega de tine pe vesnicie...refuz...sufletul meu e legat deja de alt suflet acum pustiu...din cauza mea...hmmm...
Vreau sa fug, sa zbor catre taramuri necunoscute, sa nu stiu de tine, de EL, de EI...de nimeni...vreau sa-i uit pe toti, si sa mor in pustietate...dorinta prea mare sa se indeplineasca...am sa mor...insa fara de uitare...si fara de pace...am sa mor...
Am sa mor...sulfetul imi va muri...singur...hopelessly devoted to HIM!!
Cine e EL?? cineva...fara de sens...fara de pace..fara de suflet...
....Cine e EL???.....cineva...oare?!
Si totusi...cine sunt eu??....cineva.........................oare?!
2 comentarii:
Nu ştiu exact la ce te-ai referit când ai scris aceste rânduri. Dar un lucru e cert, şi sigur îl ştii dar se pare că te-ai pierdut un pic printre loviturile astea pe care ni le dă viaţa uneori; sufletul nu moare niciodată, e ceea ce am fost, suntem şi vom fii. Pupici
Da, ai dreptate...numai ca...e cam greu sa nu te pierzi in multimea de sentimente de iubire si de ura...confuzie...aiureala...eh, oricum orice fiu ratacitor isi gaseste drumul catre casa...intotdeauna...It's just a matter of time...
Poopici!
Trimiteți un comentariu