Mi se intampla uneori sa simt
Ca viaţa se opreşte-n loc,
Numai eu mai exist pe pamant.
Radiază din mine senzaţie si spirit
Si atunci mă aşez si scriu...
Si parcă nu eu sunt si gandesc
Ce se-aşterne pe hartie,
Ci altcineva, ce salasluieste în mine,
Nefiinţă ciudată, pe care nu o cunosc, dar o simt
Si atunci mi se face frica...
Mi se intampla uneori sa vad
Peste capetele oamenilor mai departe,
În zări, unde suflete plutesc
Intr-o plasmă ideală si pură
Si atunci mă întreb...
Si parcă cineva din mine
Încearcă sa-si ia zborul
Si nu-l pot opri; e un manz
Ce aleargă liber pe campie
Si atunci mă ascund...
Mi se intampla sa ma scufund în banal,
Sa mă amestec prin lume,
Sa fac prostia sa fiu ca ceilalţi,
Sa mă tavalesc prin noroaie,
Si-atunci nu sunt...EU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu