Oameni...

Inca o zi, inca o lectie invatata, inca ceva ore pierdute-n ganduri desarte, inca o dorinta neindeplinita, inca o dezamagire... eh, ce sa-i faci, viata continua. Plus ca exista o vorba perfecta pentru astfel de situatii:"Smile cause tomorrow will be worse"...si asa este...maine va fi mai rau, ca decat sa ma gandesc ca va fi mai bine si sa ma amagesc si sa mai socotesc inca o dezamagire, mai bine ma lipsesc...

Azi am realizat (pentru a mia oara) ca nu ne iese totul asa cum vrem, chiar si cand e vorba de lucruri sau situatii la mintea cocosului, intotdeauna si oricand poate interveni ceva independent de noi, care sa ne strice tot "aranjamentul".

Astazi am mai realizat ca, daca oamenii nu sunt uniti (acest lucru se face doar printr-un numitor comun al acelor oameni) nu se rezolva nimic... si ma dezamageste faptul ca nu se face ceva pentru a schimba asta... vorbe-n vant aud in fiecare zi, m-am saturat de ele, vreau FAPTE!! Ele sunt baza in ziua de azi, desi suna dubios este cat se poate de realist.

Sa mai punem la socoteala si o oarecare lipsa de interes?? Ehh, p-asta n-o mai bagam in seama, e la ordinea zilei. Off....grea e viata printre multi oameni. Nu poti nici cu ei, nici fara ei... si atunci pe care dintre cele doua variante o alegi? Cea cu ei, evident, este mult mai usor si mai simplu... ca tot vorbeam de sihastrie acu ceva vreme...

Ehh, ar fi multe de spus sau de scris, sau de sustinut in fata multora, dar ce rost are sa ne racim gura degeaba?? Conteaza ca noi stim cine suntem si ce suntem, si stim cine sunt cei din jurul nostru. Numai asa putem ajunge la acel "numitor comun" de care avem nevoie pentru a convietui...

Ce trist..si totusi imbucurator...

La pagina n a vietii mele
S-a strecurat o greseala:
In loc de CRED intr-un om
Se va citi
AM CREZUT.

Am gresit, ochii cu care am privit
Mi-au aratat un idol stramb,
Campiile fericirii mele
Erau tablouri false
Dar eu n-am stiut.

Drumul ep care am pornit era gresit, dar e prea tarziu
Sa ma intorc sa recunosc
Ca poate alte carari
M-ar fi dus
Catre Cetatea Linistii.

Soarta a gresit putin
Si dupa ce mi-a aratat mirajul,
M-a aruncat in agonie.
Am fost un spectator credul
Dar in spatele cortinei
Era pustiu.

Am gresit cand m-am oprit
Din cursa infernala,
Am sorbit din elixirul
ce trebuia sa-mi dea un sens,

Era otrava dulce insa...

Si mica greseala
E platita cu pretul
NESOMNULUI.