Si incerc sa inteleg cum de s-a ajuns aici...si soarta ma surprinde de fiecare data cand descopar cate ceva... si parca nimic din ce fac nu merita...si simt ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi sau poate sa dispar undeva departe, sa o iau de la capat, fara amintiri...fara nimic...
Masti purtam cu totii, insa masca pe care-o port eu este cea mai mare povara din viata mea...incerc sa ma controlez...dar nu mai pot...
Mi-a ajuns si vreau doar sa uit...TOT!!!! ochii lui ma bantuie noapte de noapte...si as fi vrut sa iau toata durerea si toate lacrimile si sa "le ingrop undeva departe de noi"...in schimb, nu am fauct decat sa inchei un roman de iubire vesnica ce-mi va bantui sufletul si dincolo de moarte... este primul si ultimul regret...si totusi unicul lucru care m-a facut sa ma simt implinita si sa ma simt femeie...prieten...iubita...mama...
si parca simt nevoia sa te caut, iti caut privirea...stiu ca nu se poate si doare mai tare decat as putea concepe vreodata o durere...
Stiu ca nu am voie sa te caut, stiu ca nu am voie sa te visez, stiu ca nu am voie sa plang de dor...eu plang...te visez...si probabil nu-mi voi gasi niciodata pacea...si sufar ca un caine si stiu ca eu am ales soarta asta...dar de ce?????????????????
It wasn't meant to be...ma mint mereu in speranta ca voi incepe sa cred treaba asta...in schimb nu fac decat sa ascund adevaruri nerostite...
Nu voi mai iubi niciodata asa cum te-am iubit pe tine, dragul meu...si daca fac acum ceea ce fac este pentru a ne face pe amandoi sa trecem mai usor ...sa uitam mai repede...
In schimb, as prefera de o mie de ori sa ma urasti decat sa ma iubesti si sa suferi...
Mi-ai promis ca va fi bine...asa sa fie.....sa fie...bine...pff...ce ironic e spusa!!!
Simt ura ta, insa e nascuta din iubire, se hraneste cu iubire si nu va fi vreodata uitata...
As vrea sa-ti spun ca....as vrea sa-ti spun atatea lucruri...
nu voi spune nimic....pentru ca nu am dreptul la replica...si simt ca o iau razna...
A bout de mots, de rêves je vais crier
Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça....
Si nu uita un lucru:
" Simt ca traiesc fara rost si ma mint
Ce durere mai vezi
Intr-o umbra de chipuri
Ce privire mai vrei
Sa te cheme 'napoi
Sunt doar masti
Care n-au cum sa traiasca"
and whenever you want to find yourself, search for those blue eyes that made you fly...they'll always be there...forever and ever...and a day!!!
Goodbye, my love!
miercuri, 10 decembrie 2008
Deep down inside...
M-am pierdut prin padurea de argint...tot merg si merg incontinuu si nu gasesc cararea care sa ma poarte catre ceea ce urmeaza sa traiesc... si ma-ntreb daca e ceva real in toata treaba asta, si ma intreb daca sunt eu de vina...sau poate ei...el...eu... si as da orice sa opresc timpul sa am cum sa ma odihnesc... drumu-i lung si anevoios...si parca nu mai ajung...si toti copacii seamana intre ei...ma-mpiedic de radacinile lor, simt o durere cudata care nu-si are locul...si ma opresc...macar pentru o secunda...
Am impresia ca ma urmareste cineva... sau ceva...paranoia ma napadeste..si simt c-o iau razna..
As da orice si pentru un chip prietenos acum...si tot imi continui drumul catre ceva...dar tot nu e bine... nu se poate-asa, simt ca ma sufoc si sunt obosita...si as vrea sa ma opresc dar nu am cum...trebuie sa continui...
Ma-mpiedic si cad in iarba verde si umeda care ar vrea sa ma trezeasca din visul asta stupid, insa nu prea e posibil...asta e realitate, vazuta ceva mai "frumos" decat betoane, zgomot, haos, oameni mult prea multi ca sa-i infrunt!
Si simt ca nu mai simt nimic, am amortit, si am devenit intr-un fel nespecific mine, nu ma caracterizeaza pe mine indiferenta...si nici ura... dar de ce urasc???
Sunt furioasa si incep sa tip, ma ridic si incep sa alerg parca mai repede ca niciodata sa ajung odata undeva...ORIUNDE!!!! numai sa ajung, singuratatea si pustietatea asta ma distruge, vreau inapoi acolo unde eu eram cea de care aveau toti grija si eu de nimeni...vreau sa fiu egista din nou si sa simt ca nu simt ceea ce simt acum...
Hai zambeste ca sa pot gasi poteca printre copaci, sa pot vedea cerul albastru, sa se faca lumina-n viata mea...hai zambeste....
Am impresia ca ma urmareste cineva... sau ceva...paranoia ma napadeste..si simt c-o iau razna..
As da orice si pentru un chip prietenos acum...si tot imi continui drumul catre ceva...dar tot nu e bine... nu se poate-asa, simt ca ma sufoc si sunt obosita...si as vrea sa ma opresc dar nu am cum...trebuie sa continui...
Ma-mpiedic si cad in iarba verde si umeda care ar vrea sa ma trezeasca din visul asta stupid, insa nu prea e posibil...asta e realitate, vazuta ceva mai "frumos" decat betoane, zgomot, haos, oameni mult prea multi ca sa-i infrunt!
Si simt ca nu mai simt nimic, am amortit, si am devenit intr-un fel nespecific mine, nu ma caracterizeaza pe mine indiferenta...si nici ura... dar de ce urasc???
Sunt furioasa si incep sa tip, ma ridic si incep sa alerg parca mai repede ca niciodata sa ajung odata undeva...ORIUNDE!!!! numai sa ajung, singuratatea si pustietatea asta ma distruge, vreau inapoi acolo unde eu eram cea de care aveau toti grija si eu de nimeni...vreau sa fiu egista din nou si sa simt ca nu simt ceea ce simt acum...
Hai zambeste ca sa pot gasi poteca printre copaci, sa pot vedea cerul albastru, sa se faca lumina-n viata mea...hai zambeste....
luni, 8 decembrie 2008
Peace and quiet
Whenever I feel peaceful or safe, something always comes in my way to destroy everything I managed to build...
I've had it with this thing called life, I know I made some big mistakes, but that's no reason to be punished like that... I need safety, I need peace and quiet...I need his arms around me, I need to be told that it's okay, no one's gonna hurt me anymore, and nothing bad can touch me now...
But he doesn't do that...he preferres to run away cowardly, and come back whenever he feels safe...and what am I supposed to do now? Just sit and wait for him to come back?? No way...
I'm too tired to do that...I'm too tired and I've lost my patience... and I feel like waiting, cause I know it's worth it...but until when??? I accepted my fate, but whoever gave it to me can come and take it back, cause I don't really want it...
I don't have the slightest idea why he showed up in my life..I was much better without him... I was in my little own world...dealing with my own little problems...
Now all's gone...I've lost the touch, I've lost the contact...I'm lost...I'm actually stuck between love and desire, and need....
Guide me...take me somewhere safe....where I can clear my head...and my soul...and search for better options in the big blue sky...cause now I can't find anything...it's too cloudy......help me...
I've had it with this thing called life, I know I made some big mistakes, but that's no reason to be punished like that... I need safety, I need peace and quiet...I need his arms around me, I need to be told that it's okay, no one's gonna hurt me anymore, and nothing bad can touch me now...
But he doesn't do that...he preferres to run away cowardly, and come back whenever he feels safe...and what am I supposed to do now? Just sit and wait for him to come back?? No way...
I'm too tired to do that...I'm too tired and I've lost my patience... and I feel like waiting, cause I know it's worth it...but until when??? I accepted my fate, but whoever gave it to me can come and take it back, cause I don't really want it...
I don't have the slightest idea why he showed up in my life..I was much better without him... I was in my little own world...dealing with my own little problems...
Now all's gone...I've lost the touch, I've lost the contact...I'm lost...I'm actually stuck between love and desire, and need....
Guide me...take me somewhere safe....where I can clear my head...and my soul...and search for better options in the big blue sky...cause now I can't find anything...it's too cloudy......help me...
vineri, 5 decembrie 2008
Simt ca plutesc si parca in orice clipa m-astept sa ma prabusesc... si inima-mi bate prea tare, sangele-mi alearga prin vene....si simt ca plutesc...
"Iluzie arsa in zadar" - spuneai tu draga domnisoara cu sufletu-necat in sentiment?? degeaba te amarasti cu gandul ca se poarta urat cu tine...ca poate te-a uitat...si simti totusi ca e aproape de sufletul tau...
Si parca ai vrea sa-i spui ce simti, dar nu poti....
Noduri in gat, fluturasi in stomac... eheee....
"Poarta-te frumos cu ea" canta cineva candva...el se poarta frumos cu mine...dar nu el ar trebui...el ar trebui sa fuga din calea mea, sa nu-l pot prinde din urma...iar micul tau spiridus ar trebui sa nu se mai dea din calea ta, draga domnisoara....si totusi...niciodata nimic nu este asa cum am vrea... Eu l-as vrea pe el, insa l-am ales pe cel dintai... El nu stie ce vreau eu...el nu simte ce simt eu...si totusi tu...tu poti sa-l ai pe cel dintai...adica pe EL....
Indrazneste, nu poti decat sa pierzi frica si nesiguranta ce-ti calca gandurile-n picioare si te fac sa fii tristuta...
Zambeste, draga mea, caci maine va fi poate mai bine, poate mai rau...risca si vei afla secretul pasiunii mele pentru toata aceasta nebunie...
Iubeste pana la moarte, caci sufletul tau numai cu asta se hraneste...lasa gandurile rele sa zboare cat mai departe de tine, si sa le pierzi in negura timpului, si-n frenezia momentului....
Fie ca inima ta s-o intreaca pe-a mea...si sa se intalneasca undeva...acolo, asa...fericite...
Sa fii iubita, mica domnisoara!!
"Iluzie arsa in zadar" - spuneai tu draga domnisoara cu sufletu-necat in sentiment?? degeaba te amarasti cu gandul ca se poarta urat cu tine...ca poate te-a uitat...si simti totusi ca e aproape de sufletul tau...
Si parca ai vrea sa-i spui ce simti, dar nu poti....
Noduri in gat, fluturasi in stomac... eheee....
"Poarta-te frumos cu ea" canta cineva candva...el se poarta frumos cu mine...dar nu el ar trebui...el ar trebui sa fuga din calea mea, sa nu-l pot prinde din urma...iar micul tau spiridus ar trebui sa nu se mai dea din calea ta, draga domnisoara....si totusi...niciodata nimic nu este asa cum am vrea... Eu l-as vrea pe el, insa l-am ales pe cel dintai... El nu stie ce vreau eu...el nu simte ce simt eu...si totusi tu...tu poti sa-l ai pe cel dintai...adica pe EL....
Indrazneste, nu poti decat sa pierzi frica si nesiguranta ce-ti calca gandurile-n picioare si te fac sa fii tristuta...
Zambeste, draga mea, caci maine va fi poate mai bine, poate mai rau...risca si vei afla secretul pasiunii mele pentru toata aceasta nebunie...
Iubeste pana la moarte, caci sufletul tau numai cu asta se hraneste...lasa gandurile rele sa zboare cat mai departe de tine, si sa le pierzi in negura timpului, si-n frenezia momentului....
Fie ca inima ta s-o intreaca pe-a mea...si sa se intalneasca undeva...acolo, asa...fericite...
Sa fii iubita, mica domnisoara!!
joi, 4 decembrie 2008
Cantec...durere...fericire...pasiune...cantec...
Ascult melodia pana la epuizare...si ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca n-as fi fost eu acolo...daca nu ne-am fi cunoscut...cu siguranta ai fi compus mel pt alta fata....ceea ce m-ar fi facut acum sa ma simt bine...
Si daca as putea sa intorc timpul inapoi, ti-as scoate in cale un inger...ti-as scoate in cale sufletul pereche si te-as face fericit...pentru totdeauna...
Nu pot sa fac asta, nu-i nimic...te-am ranit, ai plans, am plans...impreuna dar separat...si totusi doare, si stiu ca nu pot face nimic sa alin durerea asta...ma sting usor in furie, si ma renasc din lacrimi...si parca incerc sa ma renasc din zambete si nu mai pot...
Zambeste-mi si ajuta-ma sa ma renasca, sa mai pot zambi si eu...si ajuta-ma sa-ti pot zambi si eu...
Atata tristeste in cateva acorduri...atata fericire...si totusi...trebuie sa luam ce-i mai bun din tot...nu???? Nu-i asa???
Simt ca nu mai vreau sa simt ce simti si tu...si vreau sa plec...si voi pleca...sper, intr-un loc mai bun... si da, vei fi fericit, si vei bucura pe cineva mai mult decat vei fi bucurat vreodata de cineva...
Si....tine minte un lucru...niciodata nu renunta...indiferent...nu renunta fiindca-i pacat....cate mai ai de facut pe lumea asta, nu am eu timp, ca le-as face...
Desi n-am spus-o niciodata...te rog, te implor...fii fericit....departe de mine...
Ai sa vezi ca va veni si dimineata in care soarele va mangaia trupul tau adormit...si cand te vei trezi, vei fi imbatat de bucuria zilei...si vei canta...acelasi cantec....si vei fi fericit...
Poate nu e corect...dar e necesar!!
You'll find you place in time and space, my darling... and you'll forget I ever passed by....remember these words.
Si daca as putea sa intorc timpul inapoi, ti-as scoate in cale un inger...ti-as scoate in cale sufletul pereche si te-as face fericit...pentru totdeauna...
Nu pot sa fac asta, nu-i nimic...te-am ranit, ai plans, am plans...impreuna dar separat...si totusi doare, si stiu ca nu pot face nimic sa alin durerea asta...ma sting usor in furie, si ma renasc din lacrimi...si parca incerc sa ma renasc din zambete si nu mai pot...
Zambeste-mi si ajuta-ma sa ma renasca, sa mai pot zambi si eu...si ajuta-ma sa-ti pot zambi si eu...
Atata tristeste in cateva acorduri...atata fericire...si totusi...trebuie sa luam ce-i mai bun din tot...nu???? Nu-i asa???
Simt ca nu mai vreau sa simt ce simti si tu...si vreau sa plec...si voi pleca...sper, intr-un loc mai bun... si da, vei fi fericit, si vei bucura pe cineva mai mult decat vei fi bucurat vreodata de cineva...
Si....tine minte un lucru...niciodata nu renunta...indiferent...nu renunta fiindca-i pacat....cate mai ai de facut pe lumea asta, nu am eu timp, ca le-as face...
Desi n-am spus-o niciodata...te rog, te implor...fii fericit....departe de mine...
Ai sa vezi ca va veni si dimineata in care soarele va mangaia trupul tau adormit...si cand te vei trezi, vei fi imbatat de bucuria zilei...si vei canta...acelasi cantec....si vei fi fericit...
Poate nu e corect...dar e necesar!!
You'll find you place in time and space, my darling... and you'll forget I ever passed by....remember these words.
marți, 2 decembrie 2008
My angel...
"I can fly...
But I want his wings...
I can shine even in the darkness
But I want the light that he brings..."
...In concluzie, nu conteaza cine e...conteaza sa existe...si mai conteaza sa stii sa pretuiesti fiecare clipa de tandrete, fiecare zambet, fiecare vorba dulce...
refuz sa ma mai las prada disperarii...am renuntat...azi am renuntat...dar sunt o invingatoare!!
Am invins lupta cu deruta...si am ajuns sa fiu hotarata...si ferma... gata cu prostiile...
Mi-am ales drumul in viata...si nimeni si nimic nu ma mai poate intoarce...
Tineti minte ca niciodata nu depinde numai de voi, sau numai de Cel de Sus...depinde de tot ce inseana lumea asta mare...depinde de voi, de soarta, de cel de Sus...si de ei....de cei ce va-nconjoara...
Ajutati-i sa va ajute sa va gasiti drumul in viata...Dedicati-va vietile iubirii...iubirii de tot...
Eu mi-am stabilit drumul in viata, si da! Va multumesc voua...Oameni!
Nu ezitati sa simtiti....acum 3 zile simteam ceva ciudat...acum 2 zile speram sa nu fie ceea ce credeam ca e...ieri nu mai stiam ce simt...insa azi stiu...si e bine....
And remember: little things always give you away...
All you've ever wanted was someone to truly look up to you....and that person is HIM...or maybe HER!!! Them....trust in them....
But I want his wings...
I can shine even in the darkness
But I want the light that he brings..."
...In concluzie, nu conteaza cine e...conteaza sa existe...si mai conteaza sa stii sa pretuiesti fiecare clipa de tandrete, fiecare zambet, fiecare vorba dulce...
refuz sa ma mai las prada disperarii...am renuntat...azi am renuntat...dar sunt o invingatoare!!
Am invins lupta cu deruta...si am ajuns sa fiu hotarata...si ferma... gata cu prostiile...
Mi-am ales drumul in viata...si nimeni si nimic nu ma mai poate intoarce...
Tineti minte ca niciodata nu depinde numai de voi, sau numai de Cel de Sus...depinde de tot ce inseana lumea asta mare...depinde de voi, de soarta, de cel de Sus...si de ei....de cei ce va-nconjoara...
Ajutati-i sa va ajute sa va gasiti drumul in viata...Dedicati-va vietile iubirii...iubirii de tot...
Eu mi-am stabilit drumul in viata, si da! Va multumesc voua...Oameni!
Nu ezitati sa simtiti....acum 3 zile simteam ceva ciudat...acum 2 zile speram sa nu fie ceea ce credeam ca e...ieri nu mai stiam ce simt...insa azi stiu...si e bine....
And remember: little things always give you away...
All you've ever wanted was someone to truly look up to you....and that person is HIM...or maybe HER!!! Them....trust in them....
vineri, 21 noiembrie 2008
Ceva de spus...
E 3 dimineata si am treburi importante de facut...cum ar fi...pregatire de plecare...insa...e dubios..am impresia ca lipseste ceva...ce anume??
Am o dorinta neimplinita...am un vis nerealizat..am un tel neatins.......
Uff...cat de greu e sa fii om mare...as vrea s fiu din nou copil, cand singurele mele griji erau somnul de dup-amiaza si hainutele papusii Barbie...
As vrea din nou sa fiu copil si sa ma bucur de inocenta mea in mod inconstient...n-as obtine nimic din ce-am obtinut de cand ma tot transform in om mare...insa...as avea singurul lucru pe care mi-l doresc acum...PACE!!! pace sufleteasca...
Uff...ce bine era cand eram copil...simteam cum anii trec, si papusa la fel de mica ramanea....si as fi vrut sa raman si eu la fel de mica...la fel ca ea...sa nu trec de varsta de..10 ani...varsta-prag...pentru mine cel putin...
Atunci am pierdut dintr-un foc, prin dorinte contrarii rezultatului final, jumatate din ceea ce eram atunci, si jumatate din suflet...acum am ramas cu un sfert...in 11 ani s-a mai pierdut ceva pe drum...totusi...a fost un drum lung si anevoios...
Acum, la 21 de ani...incerc sa realizez ce-am realizat...ahh...da...sunt OM MARE...ce conteaza?!
Si daca sunt om mare, ce? S-a schimbat ora la care rasare soarele?? Rasare la aceleasi ore de milioane de ani incoa...si ce? se invarte planeta altfel?? nuuu....gresit...totul e la fel...doar eu m-am schimbat...vaaai, cat urasc partea asta...
Si totusi...ceva din mine nu s-a schimbat...
Cum spunea cantecelul:
"...Si poate voi ramane-asa
In camera mea...
Pe vecie..
Cine stie..."
Ehee...in 11 ani am invatat sa pierd, sa castig, si parca nu le stiu indeajuns de bine...parca trebuie sa mai experimentez...
Si totusi...nu pot eu sa plec undeva departe??? sa fug unde sa nu ma gaseasca nimeni???....nu pot...biinee....nu ma lasati...voi, oameni rai, care ma iubiti...sau ma urati...cine stie??
Numai voi stiti de ce ma tineti legata de voi...sau poate ca nici macar voi...poate nimeni nu stie...poate doar Dumnezeu....oare???
Voi ce spuneti??...Cine stie ce si cum in lumea asta??? Io zic ca doar Soarta stie...si Mama Natura...dar ea nu se pune la socoteala :P
S.O.S - Save Our Souls..take care, young souls, of your heart and mind...
...take care...
Am o dorinta neimplinita...am un vis nerealizat..am un tel neatins.......
Uff...cat de greu e sa fii om mare...as vrea s fiu din nou copil, cand singurele mele griji erau somnul de dup-amiaza si hainutele papusii Barbie...
As vrea din nou sa fiu copil si sa ma bucur de inocenta mea in mod inconstient...n-as obtine nimic din ce-am obtinut de cand ma tot transform in om mare...insa...as avea singurul lucru pe care mi-l doresc acum...PACE!!! pace sufleteasca...
Uff...ce bine era cand eram copil...simteam cum anii trec, si papusa la fel de mica ramanea....si as fi vrut sa raman si eu la fel de mica...la fel ca ea...sa nu trec de varsta de..10 ani...varsta-prag...pentru mine cel putin...
Atunci am pierdut dintr-un foc, prin dorinte contrarii rezultatului final, jumatate din ceea ce eram atunci, si jumatate din suflet...acum am ramas cu un sfert...in 11 ani s-a mai pierdut ceva pe drum...totusi...a fost un drum lung si anevoios...
Acum, la 21 de ani...incerc sa realizez ce-am realizat...ahh...da...sunt OM MARE...ce conteaza?!
Si daca sunt om mare, ce? S-a schimbat ora la care rasare soarele?? Rasare la aceleasi ore de milioane de ani incoa...si ce? se invarte planeta altfel?? nuuu....gresit...totul e la fel...doar eu m-am schimbat...vaaai, cat urasc partea asta...
Si totusi...ceva din mine nu s-a schimbat...
Cum spunea cantecelul:
"...Si poate voi ramane-asa
In camera mea...
Pe vecie..
Cine stie..."
Ehee...in 11 ani am invatat sa pierd, sa castig, si parca nu le stiu indeajuns de bine...parca trebuie sa mai experimentez...
Si totusi...nu pot eu sa plec undeva departe??? sa fug unde sa nu ma gaseasca nimeni???....nu pot...biinee....nu ma lasati...voi, oameni rai, care ma iubiti...sau ma urati...cine stie??
Numai voi stiti de ce ma tineti legata de voi...sau poate ca nici macar voi...poate nimeni nu stie...poate doar Dumnezeu....oare???
Voi ce spuneti??...Cine stie ce si cum in lumea asta??? Io zic ca doar Soarta stie...si Mama Natura...dar ea nu se pune la socoteala :P
S.O.S - Save Our Souls..take care, young souls, of your heart and mind...
...take care...
Simt...
In sfarsit simt...o amorteala, tristete, fericire de-o secunda...dar simt...si sunt mandra de asta...inca mai simt...si inca mai sper sa simt mai mult si mai mult pana cand imi va crapa inima de atata iubire...
Vreau sa te iubesc, pe tine, inger neinteles...inger ratacit, ce nu-ti mai gasesti calea...
De ce nu-ti gasesti calea catre sufletul meu?? Lasa-ma sa-ti ofer o bucatica din ceea ce insemn eu...
Lasa-ma sa te imbat cu iubire, si sa te trezesc din somn cu tandrete...
Lasa-ma sa uit ce e realitatea, sa ma ingrop in visul meu de iubire, si sa mor fericita...lasa-ma...
Insa nu pot uita ca EL...EL este magicul suprem..magicul care da sens respiratiei, da sens intregii existente...da sens vietii si mortii...hai sa traim ca sa iubim si hai sa murim din iubire....
As vrea acum in brate sa te strang, insa esti prea departe...sufletul iti colinda lumile in lung si-n lat...si nu-si gasesti pacea...da-mi-l mie sa am grija de el, sa-i vindec ranile, sa-i alin durerea si sa-i mangai iubirea...sa-l inec in afectiune, iubire, dorinta...dezmat...
Sa te simti ca un fulg as vrea acum, sa zbori pe norisori pufosi si albi, ca-n basme...insa nu...tu fugi ca un lup hoinar, fara haita, fara sens...fara scop....
Vrei sa schimbi lumea-ntreaga?? Fara rost..nu vei reusi...esti singur impotriva Planetei...da, altii au reusit, dar au fost trecatori...si de Che Guevara se va uita in curand...insa eu...niciodata...
Nu pot sa rostesc cele doua cuvinte care m-ar lega de tine pe vesnicie...refuz...sufletul meu e legat deja de alt suflet acum pustiu...din cauza mea...hmmm...
Vreau sa fug, sa zbor catre taramuri necunoscute, sa nu stiu de tine, de EL, de EI...de nimeni...vreau sa-i uit pe toti, si sa mor in pustietate...dorinta prea mare sa se indeplineasca...am sa mor...insa fara de uitare...si fara de pace...am sa mor...
Am sa mor...sulfetul imi va muri...singur...hopelessly devoted to HIM!!
Cine e EL?? cineva...fara de sens...fara de pace..fara de suflet...
....Cine e EL???.....cineva...oare?!
Si totusi...cine sunt eu??....cineva.........................oare?!
Vreau sa te iubesc, pe tine, inger neinteles...inger ratacit, ce nu-ti mai gasesti calea...
De ce nu-ti gasesti calea catre sufletul meu?? Lasa-ma sa-ti ofer o bucatica din ceea ce insemn eu...
Lasa-ma sa te imbat cu iubire, si sa te trezesc din somn cu tandrete...
Lasa-ma sa uit ce e realitatea, sa ma ingrop in visul meu de iubire, si sa mor fericita...lasa-ma...
Insa nu pot uita ca EL...EL este magicul suprem..magicul care da sens respiratiei, da sens intregii existente...da sens vietii si mortii...hai sa traim ca sa iubim si hai sa murim din iubire....
As vrea acum in brate sa te strang, insa esti prea departe...sufletul iti colinda lumile in lung si-n lat...si nu-si gasesti pacea...da-mi-l mie sa am grija de el, sa-i vindec ranile, sa-i alin durerea si sa-i mangai iubirea...sa-l inec in afectiune, iubire, dorinta...dezmat...
Sa te simti ca un fulg as vrea acum, sa zbori pe norisori pufosi si albi, ca-n basme...insa nu...tu fugi ca un lup hoinar, fara haita, fara sens...fara scop....
Vrei sa schimbi lumea-ntreaga?? Fara rost..nu vei reusi...esti singur impotriva Planetei...da, altii au reusit, dar au fost trecatori...si de Che Guevara se va uita in curand...insa eu...niciodata...
Nu pot sa rostesc cele doua cuvinte care m-ar lega de tine pe vesnicie...refuz...sufletul meu e legat deja de alt suflet acum pustiu...din cauza mea...hmmm...
Vreau sa fug, sa zbor catre taramuri necunoscute, sa nu stiu de tine, de EL, de EI...de nimeni...vreau sa-i uit pe toti, si sa mor in pustietate...dorinta prea mare sa se indeplineasca...am sa mor...insa fara de uitare...si fara de pace...am sa mor...
Am sa mor...sulfetul imi va muri...singur...hopelessly devoted to HIM!!
Cine e EL?? cineva...fara de sens...fara de pace..fara de suflet...
....Cine e EL???.....cineva...oare?!
Si totusi...cine sunt eu??....cineva.........................oare?!
marți, 18 noiembrie 2008
Doare...
Simt cum ma topesc...ma privesti, ma intrigi, ma atragi, ma sperii, ma bucuri...in fiecare zi...in fiecare clipa...
Si iubesc...iubesc de cand ma stiu, iubesc mereu ca sa ma pot trezi a doua zi de dimineata si sa mai pot zambi...sau nu...
Iubesc profund, iubesc devotat, iubesc adevarat... Si simt cum doare, si se rupe ceva din mine, si ma doare privirea lui...
Acum, mai mult ca niciodata, doare...si mor putin cate putin in fiecare zi.
Cupidon, de ce oare m-ai ales pe mine sclava ta, sa-ti fac mereu pe plac, sa iubesc la disperare, sa mor de dor, sa rosesc in privirea lui, sa ma topesc sub atingerea lui...
Unde-i dragostea ce mi-am dorit-o? De ce mi-ai luat-o?.....simt cum ma pierd printre cuvinte si nu mai stiu pe unde s-o apuc...si parca totusi mai bine e inapoi...acasa...NU!
Acasa nu...acasa nu e bine, e durere, e jale, sunt lacrimi...si inimi frante...
Daca nu acasa, atunci unde?? In inima lui...mai bine acolo...desi e departe, e cald, e bine...e sigur...
Acolo doar el ma poate rani cu indiferenta lui, doar el imi poate calca in picioare dragostea trecatoare...
Prea tarziu....a facut-o deja...si inima mea? ce-a mai ramas din ea...s-a intors inapoi acasa...unde-i durere, jale, sunt lacrimi...si inimi frante......
Iertati-ma, oameni ca exist... Eu................
Si iubesc...iubesc de cand ma stiu, iubesc mereu ca sa ma pot trezi a doua zi de dimineata si sa mai pot zambi...sau nu...
Iubesc profund, iubesc devotat, iubesc adevarat... Si simt cum doare, si se rupe ceva din mine, si ma doare privirea lui...
Acum, mai mult ca niciodata, doare...si mor putin cate putin in fiecare zi.
Cupidon, de ce oare m-ai ales pe mine sclava ta, sa-ti fac mereu pe plac, sa iubesc la disperare, sa mor de dor, sa rosesc in privirea lui, sa ma topesc sub atingerea lui...
Unde-i dragostea ce mi-am dorit-o? De ce mi-ai luat-o?.....simt cum ma pierd printre cuvinte si nu mai stiu pe unde s-o apuc...si parca totusi mai bine e inapoi...acasa...NU!
Acasa nu...acasa nu e bine, e durere, e jale, sunt lacrimi...si inimi frante...
Daca nu acasa, atunci unde?? In inima lui...mai bine acolo...desi e departe, e cald, e bine...e sigur...
Acolo doar el ma poate rani cu indiferenta lui, doar el imi poate calca in picioare dragostea trecatoare...
Prea tarziu....a facut-o deja...si inima mea? ce-a mai ramas din ea...s-a intors inapoi acasa...unde-i durere, jale, sunt lacrimi...si inimi frante......
Iertati-ma, oameni ca exist... Eu................
vineri, 7 noiembrie 2008
Devil wears angel's clothes
A devil feeds itself with my feelings...From all the souls in this world, he chose me...he chose me for his happiness and my grief...
I gave up fighting a long time ago, when I realized that all's in vain..I'm doing my best to repair the damage I've done to myself, but it's too late... I've become what I never wished for...
The hard part in all this is to destroy the devil that feeds with me... That devil is...angelic, and it kills me with his smile...whenever he talks to me, I feel like flying...and then I realize I must not climb down under his "protective wing"... but it's all for nothing as he feeds even with my breath, it kills me every day, breath by breath, blink by blink...
I'm helpless, I can't fight back, I wont fight back, although he keeps torturing me every single moment..in my dreams he comes in human semblance, and makes me fall deeper and deeper in love...forever... and so he takes life out of me and I wont say no... the pain he causes is the only thing I have that could bond me to him...my guardian devilish angel...
Come into my dreams, fill me with love and then kill me, like in the fairy tales we all know, and never let me know loneliness... cause if it's for me to die, let me die because of LOVE!! So love me until the end of all days!
This is my death, this is my haunting devil...YOU!!
I gave up fighting a long time ago, when I realized that all's in vain..I'm doing my best to repair the damage I've done to myself, but it's too late... I've become what I never wished for...
The hard part in all this is to destroy the devil that feeds with me... That devil is...angelic, and it kills me with his smile...whenever he talks to me, I feel like flying...and then I realize I must not climb down under his "protective wing"... but it's all for nothing as he feeds even with my breath, it kills me every day, breath by breath, blink by blink...
I'm helpless, I can't fight back, I wont fight back, although he keeps torturing me every single moment..in my dreams he comes in human semblance, and makes me fall deeper and deeper in love...forever... and so he takes life out of me and I wont say no... the pain he causes is the only thing I have that could bond me to him...my guardian devilish angel...
Come into my dreams, fill me with love and then kill me, like in the fairy tales we all know, and never let me know loneliness... cause if it's for me to die, let me die because of LOVE!! So love me until the end of all days!
This is my death, this is my haunting devil...YOU!!
Efecte speciale
Cand ma gandesc la sentimentul pe care mi-l induce o melodie sau alta, sau cum ma simt atunci cand dansez...e ceva magic, de neinlocuit...de ceva ce nu se poate compara nici macar cu dragostea... ceva atat de intens, de real si totusi mai ceva ca o fantezie.
Cand dansez, simt ca nu mai exista nici rau nici bine, decat eu...si el...
Dansul te poarta intr-o alta lume, o lume in care nu poti sa faci nimic altceva decat sa dansezi... simti, traiesti clipa, ritmul, pasii, atingerile, miscarile...
Te umple de bucurie si senzatie...
Asa ca dansati, dragii mei, sa simtiti tot ce nu se poate simti altfel..
Cand dansez, simt ca nu mai exista nici rau nici bine, decat eu...si el...
Dansul te poarta intr-o alta lume, o lume in care nu poti sa faci nimic altceva decat sa dansezi... simti, traiesti clipa, ritmul, pasii, atingerile, miscarile...
Te umple de bucurie si senzatie...
Asa ca dansati, dragii mei, sa simtiti tot ce nu se poate simti altfel..
miercuri, 5 noiembrie 2008
Oameni...
Inca o zi, inca o lectie invatata, inca ceva ore pierdute-n ganduri desarte, inca o dorinta neindeplinita, inca o dezamagire... eh, ce sa-i faci, viata continua. Plus ca exista o vorba perfecta pentru astfel de situatii:"Smile cause tomorrow will be worse"...si asa este...maine va fi mai rau, ca decat sa ma gandesc ca va fi mai bine si sa ma amagesc si sa mai socotesc inca o dezamagire, mai bine ma lipsesc...
Azi am realizat (pentru a mia oara) ca nu ne iese totul asa cum vrem, chiar si cand e vorba de lucruri sau situatii la mintea cocosului, intotdeauna si oricand poate interveni ceva independent de noi, care sa ne strice tot "aranjamentul".
Astazi am mai realizat ca, daca oamenii nu sunt uniti (acest lucru se face doar printr-un numitor comun al acelor oameni) nu se rezolva nimic... si ma dezamageste faptul ca nu se face ceva pentru a schimba asta... vorbe-n vant aud in fiecare zi, m-am saturat de ele, vreau FAPTE!! Ele sunt baza in ziua de azi, desi suna dubios este cat se poate de realist.
Sa mai punem la socoteala si o oarecare lipsa de interes?? Ehh, p-asta n-o mai bagam in seama, e la ordinea zilei. Off....grea e viata printre multi oameni. Nu poti nici cu ei, nici fara ei... si atunci pe care dintre cele doua variante o alegi? Cea cu ei, evident, este mult mai usor si mai simplu... ca tot vorbeam de sihastrie acu ceva vreme...
Ehh, ar fi multe de spus sau de scris, sau de sustinut in fata multora, dar ce rost are sa ne racim gura degeaba?? Conteaza ca noi stim cine suntem si ce suntem, si stim cine sunt cei din jurul nostru. Numai asa putem ajunge la acel "numitor comun" de care avem nevoie pentru a convietui...
Ce trist..si totusi imbucurator...
La pagina n a vietii mele
S-a strecurat o greseala:
In loc de CRED intr-un om
Se va citi
AM CREZUT.
Am gresit, ochii cu care am privit
Mi-au aratat un idol stramb,
Campiile fericirii mele
Erau tablouri false
Dar eu n-am stiut.
Drumul ep care am pornit era gresit, dar e prea tarziu
Sa ma intorc sa recunosc
Ca poate alte carari
M-ar fi dus
Catre Cetatea Linistii.
Soarta a gresit putin
Si dupa ce mi-a aratat mirajul,
M-a aruncat in agonie.
Am fost un spectator credul
Dar in spatele cortinei
Era pustiu.
Am gresit cand m-am oprit
Din cursa infernala,
Am sorbit din elixirul
ce trebuia sa-mi dea un sens,
Era otrava dulce insa...
Si mica greseala
E platita cu pretul
NESOMNULUI.
Azi am realizat (pentru a mia oara) ca nu ne iese totul asa cum vrem, chiar si cand e vorba de lucruri sau situatii la mintea cocosului, intotdeauna si oricand poate interveni ceva independent de noi, care sa ne strice tot "aranjamentul".
Astazi am mai realizat ca, daca oamenii nu sunt uniti (acest lucru se face doar printr-un numitor comun al acelor oameni) nu se rezolva nimic... si ma dezamageste faptul ca nu se face ceva pentru a schimba asta... vorbe-n vant aud in fiecare zi, m-am saturat de ele, vreau FAPTE!! Ele sunt baza in ziua de azi, desi suna dubios este cat se poate de realist.
Sa mai punem la socoteala si o oarecare lipsa de interes?? Ehh, p-asta n-o mai bagam in seama, e la ordinea zilei. Off....grea e viata printre multi oameni. Nu poti nici cu ei, nici fara ei... si atunci pe care dintre cele doua variante o alegi? Cea cu ei, evident, este mult mai usor si mai simplu... ca tot vorbeam de sihastrie acu ceva vreme...
Ehh, ar fi multe de spus sau de scris, sau de sustinut in fata multora, dar ce rost are sa ne racim gura degeaba?? Conteaza ca noi stim cine suntem si ce suntem, si stim cine sunt cei din jurul nostru. Numai asa putem ajunge la acel "numitor comun" de care avem nevoie pentru a convietui...
Ce trist..si totusi imbucurator...
La pagina n a vietii mele
S-a strecurat o greseala:
In loc de CRED intr-un om
Se va citi
AM CREZUT.
Am gresit, ochii cu care am privit
Mi-au aratat un idol stramb,
Campiile fericirii mele
Erau tablouri false
Dar eu n-am stiut.
Drumul ep care am pornit era gresit, dar e prea tarziu
Sa ma intorc sa recunosc
Ca poate alte carari
M-ar fi dus
Catre Cetatea Linistii.
Soarta a gresit putin
Si dupa ce mi-a aratat mirajul,
M-a aruncat in agonie.
Am fost un spectator credul
Dar in spatele cortinei
Era pustiu.
Am gresit cand m-am oprit
Din cursa infernala,
Am sorbit din elixirul
ce trebuia sa-mi dea un sens,
Era otrava dulce insa...
Si mica greseala
E platita cu pretul
NESOMNULUI.
marți, 4 noiembrie 2008
Mi se intampla..si atunci...
Mi se intampla uneori sa simt
Ca viaţa se opreşte-n loc,
Numai eu mai exist pe pamant.
Radiază din mine senzaţie si spirit
Si atunci mă aşez si scriu...
Si parcă nu eu sunt si gandesc
Ce se-aşterne pe hartie,
Ci altcineva, ce salasluieste în mine,
Nefiinţă ciudată, pe care nu o cunosc, dar o simt
Si atunci mi se face frica...
Mi se intampla uneori sa vad
Peste capetele oamenilor mai departe,
În zări, unde suflete plutesc
Intr-o plasmă ideală si pură
Si atunci mă întreb...
Si parcă cineva din mine
Încearcă sa-si ia zborul
Si nu-l pot opri; e un manz
Ce aleargă liber pe campie
Si atunci mă ascund...
Mi se intampla sa ma scufund în banal,
Sa mă amestec prin lume,
Sa fac prostia sa fiu ca ceilalţi,
Sa mă tavalesc prin noroaie,
Si-atunci nu sunt...EU!
Ca viaţa se opreşte-n loc,
Numai eu mai exist pe pamant.
Radiază din mine senzaţie si spirit
Si atunci mă aşez si scriu...
Si parcă nu eu sunt si gandesc
Ce se-aşterne pe hartie,
Ci altcineva, ce salasluieste în mine,
Nefiinţă ciudată, pe care nu o cunosc, dar o simt
Si atunci mi se face frica...
Mi se intampla uneori sa vad
Peste capetele oamenilor mai departe,
În zări, unde suflete plutesc
Intr-o plasmă ideală si pură
Si atunci mă întreb...
Si parcă cineva din mine
Încearcă sa-si ia zborul
Si nu-l pot opri; e un manz
Ce aleargă liber pe campie
Si atunci mă ascund...
Mi se intampla sa ma scufund în banal,
Sa mă amestec prin lume,
Sa fac prostia sa fiu ca ceilalţi,
Sa mă tavalesc prin noroaie,
Si-atunci nu sunt...EU!
Ruga
As vrea sa mă mai nasc odată
Din mine în nici un caz
(Nici nu se poate
Si nici n-as vrea,
As fi la fel.)
Si-atunci...
Piatra! Naste-ma tu sa indur
Loviturile mai uşor
Si sa devin nemuritor
Si da-mi nisip prin vene.
Ploaie! Naste-ma tu sa cad
Fără sa mă doară
Chiar si pe...pămînt
Si sa plang in oceane albastre.
Vantule! Naste-ma tu sa alerg
Sa vad totul pana departe,
Da-mi forţa si ura
Sa distrug tot ce-as vrea.
Copacule! Naste-ma tu si da-mi
Radacini adanci in infinit
Si coroana trufiei (sau a nebuniei)
Sa ma justific prin roade.
Mare! Naste-ma tu din talazuri
Sa mă inchin iarna
Pe plaja pustie
Sa tanjesc după jocul copiilor.
Mama! Naste-ma tu totuşi
Si fa-ma la fel,
Nici mai rău
Nici mai bun.
*********************
Cine sunt eu? Un amalgam de contradictii
Si dorinţe spulberate-n vant.
O creaţie ciudată intr-o lume ciudată
Iertati-ma, oameni, ca exist...
Eu va urăsc doar!
Din mine în nici un caz
(Nici nu se poate
Si nici n-as vrea,
As fi la fel.)
Si-atunci...
Piatra! Naste-ma tu sa indur
Loviturile mai uşor
Si sa devin nemuritor
Si da-mi nisip prin vene.
Ploaie! Naste-ma tu sa cad
Fără sa mă doară
Chiar si pe...pămînt
Si sa plang in oceane albastre.
Vantule! Naste-ma tu sa alerg
Sa vad totul pana departe,
Da-mi forţa si ura
Sa distrug tot ce-as vrea.
Copacule! Naste-ma tu si da-mi
Radacini adanci in infinit
Si coroana trufiei (sau a nebuniei)
Sa ma justific prin roade.
Mare! Naste-ma tu din talazuri
Sa mă inchin iarna
Pe plaja pustie
Sa tanjesc după jocul copiilor.
Mama! Naste-ma tu totuşi
Si fa-ma la fel,
Nici mai rău
Nici mai bun.
*********************
Cine sunt eu? Un amalgam de contradictii
Si dorinţe spulberate-n vant.
O creaţie ciudată intr-o lume ciudată
Iertati-ma, oameni, ca exist...
Eu va urăsc doar!
O noua zi...o noua experienta
In aceasta dimineata m-am trezit cu un gust amar in gura.. si ganduri sumbre. De 5 zile ma uit intr-una la un film, parca as fi ratat ceva din el si ma chinui sa descopar... ma fascineaza...ma intriga... de fapt, ajung la concluzia ca ma uit la el pentru a compensa lipsa unei experiente asemanatoare, sau ceva de genul asta...off, nu mai stiu nici eu...
Aseara imi spunea cineva ca, daca ai nevoie de ajutor, trebuie doar sa ceri, altfel nimeni nu te poate ajuta si nu poate interveni... da, poti cere ajutor, insa nu intotdeauna esti si deschis pt a primi mana de ajutor... te lupti cu tine insuti in a te convinge ca e bine sa primesti ajutor, insa ceva din tine te trage inapoi in cochilia ta...
Eu am ajuns la concluzia ca, orice-as face, sunt dependenta de cei din jurul meu. Eu fara prieteni as lua-o razna...ceea ce-ar fi foarte trist... ce-i drept, imi prind bine momentele mele de sihastrie. Cred ca sta in natura umana sa alegem singuratatea de destule ori... e ciudat, si nu inteleg de ce e asa...
Aseara imi spunea cineva ca, daca ai nevoie de ajutor, trebuie doar sa ceri, altfel nimeni nu te poate ajuta si nu poate interveni... da, poti cere ajutor, insa nu intotdeauna esti si deschis pt a primi mana de ajutor... te lupti cu tine insuti in a te convinge ca e bine sa primesti ajutor, insa ceva din tine te trage inapoi in cochilia ta...
Eu am ajuns la concluzia ca, orice-as face, sunt dependenta de cei din jurul meu. Eu fara prieteni as lua-o razna...ceea ce-ar fi foarte trist... ce-i drept, imi prind bine momentele mele de sihastrie. Cred ca sta in natura umana sa alegem singuratatea de destule ori... e ciudat, si nu inteleg de ce e asa...
luni, 3 noiembrie 2008
Teorie si aberatie
Mda, e frumos sa spui "Te iubesc" dar trebuie sa mai si simti ce spui...
E foarte frumos sa traiesti ca-ntr-un basm in permanenta, sa nu stii de griji si batai de cap, dar vine ziua in care te trezesti in realitate...e foarte trist si dureros, dar trebuie sa-ti continui traiul, cand in basm, cand in realitate...
Fara acea lume paralela, pe care eu o numesc VIS, nu as putea face fata realitatii. Sunt un om slab, recunosc, dar ma consider puternica, si pentru acest fapt, sunt PUTERNICA!
Cel putin asa imi spune mereu Diana, ca trebuie sa fiu puternica.
Insa puterea mi-a disparut odata cu zambetul. Dragostea e-un sentiment tare frumos si tare placut, insa e al naibii de dureros... Si cand iti e lumea mai draga, te trezesti tintit de Cupidon, fara scapare. Asta e acum, ce sa-i faci?! Oricum n-ai unde sa fugi.
Dar ma gandesc in permamenta cum dai din lac in put, si ajungi sa te indragostesti fix de persoana cel mai putin indicata...eh, asta e, Cupidon nu alege, nu selecteaza, pur si simplu imprastie sageti prin toata lumea, unele la nimereala, altele bine directionate.
La mine cred ca a gresit traiectoria...
Totusi, cum mai spuneam si azi cuiva, dragostea nu alege, te face sa suferi, dar e frumoasa...e cel mai frumos sentiment din lume, si n-ar trebui decat sa ne bucuram de el...
Evident ca nu e simplu, e mai complicat decat pare, si ajungi intr-un moment....
Daca iubesti, speri, admiri, aduci zambete pe fetele oamenilor, te bucuri pe tine din cauza ta si esti mai mandru si infloritor ca niciodata...
Insa....se poate intampla ca atunci cand iubesti, sa nu fie asa o bucurie..pentru ca nu ai parte de acea iubire...o porti ca pe o povara pana vine alta s-o inlocuiasca...sau se asterne uitarea peste inima ta, sau mori cu-aceeasi iubire-n suflet, purtand-o-n celalalt taram, pentru vesnicie.
Sufletul meu se bucura si plange acum...si totusi parca se bucura si scoate un zambet la iveala...insa nu azi...azi e innorat, e frig, e liniste in tot haosul orasului si simt ca vreau sa ma duc in locul in care e liniste, e cald si insorit, indiferent ce furtuni ar veni, e locul perfect...unde pot sa ma cred mare, desi sunt mica, pot sa ma cred puternica, si sa fiu slaba, pot sa ma cred o zeita, desi sunt un simplu om. Locul in care nimic nu poate fi gresit, si-n care nimeni nu ma poate perturba este acolo sus....acolo foarte sus, este locul in care nu pot ajunge...acum.
In clipa in care voi ajunge in locul acela foarte sus, voi uita de oras, si voi renunta la tot...pentru el...
Eheee....I still have a long way 'till there...so...back to reality...
Ma socheaza o iluzie pe care o am de fiecare data cand imi schimb starea sufleteasca: cand eu sunt vesela, ii vad pe cei din jurul meu, pe cei pe langa care trec pe strada...ii vad tristi, suparati, dezamagiti...si parca se uitau la mine ca la o nebuna zicandu-si in sinea lor ca nu stiu ce-i aia viata. Altadata, cand sunt eu suparata, sau trista sau dezamagita de tot si toate, ii vad pe ei veseli si sclipitori...ce ciudat sentiment este...
E foarte frumos sa traiesti ca-ntr-un basm in permanenta, sa nu stii de griji si batai de cap, dar vine ziua in care te trezesti in realitate...e foarte trist si dureros, dar trebuie sa-ti continui traiul, cand in basm, cand in realitate...
Fara acea lume paralela, pe care eu o numesc VIS, nu as putea face fata realitatii. Sunt un om slab, recunosc, dar ma consider puternica, si pentru acest fapt, sunt PUTERNICA!
Cel putin asa imi spune mereu Diana, ca trebuie sa fiu puternica.
Insa puterea mi-a disparut odata cu zambetul. Dragostea e-un sentiment tare frumos si tare placut, insa e al naibii de dureros... Si cand iti e lumea mai draga, te trezesti tintit de Cupidon, fara scapare. Asta e acum, ce sa-i faci?! Oricum n-ai unde sa fugi.
Dar ma gandesc in permamenta cum dai din lac in put, si ajungi sa te indragostesti fix de persoana cel mai putin indicata...eh, asta e, Cupidon nu alege, nu selecteaza, pur si simplu imprastie sageti prin toata lumea, unele la nimereala, altele bine directionate.
La mine cred ca a gresit traiectoria...
Totusi, cum mai spuneam si azi cuiva, dragostea nu alege, te face sa suferi, dar e frumoasa...e cel mai frumos sentiment din lume, si n-ar trebui decat sa ne bucuram de el...
Evident ca nu e simplu, e mai complicat decat pare, si ajungi intr-un moment....
Daca iubesti, speri, admiri, aduci zambete pe fetele oamenilor, te bucuri pe tine din cauza ta si esti mai mandru si infloritor ca niciodata...
Insa....se poate intampla ca atunci cand iubesti, sa nu fie asa o bucurie..pentru ca nu ai parte de acea iubire...o porti ca pe o povara pana vine alta s-o inlocuiasca...sau se asterne uitarea peste inima ta, sau mori cu-aceeasi iubire-n suflet, purtand-o-n celalalt taram, pentru vesnicie.
Sufletul meu se bucura si plange acum...si totusi parca se bucura si scoate un zambet la iveala...insa nu azi...azi e innorat, e frig, e liniste in tot haosul orasului si simt ca vreau sa ma duc in locul in care e liniste, e cald si insorit, indiferent ce furtuni ar veni, e locul perfect...unde pot sa ma cred mare, desi sunt mica, pot sa ma cred puternica, si sa fiu slaba, pot sa ma cred o zeita, desi sunt un simplu om. Locul in care nimic nu poate fi gresit, si-n care nimeni nu ma poate perturba este acolo sus....acolo foarte sus, este locul in care nu pot ajunge...acum.
In clipa in care voi ajunge in locul acela foarte sus, voi uita de oras, si voi renunta la tot...pentru el...
Eheee....I still have a long way 'till there...so...back to reality...
Ma socheaza o iluzie pe care o am de fiecare data cand imi schimb starea sufleteasca: cand eu sunt vesela, ii vad pe cei din jurul meu, pe cei pe langa care trec pe strada...ii vad tristi, suparati, dezamagiti...si parca se uitau la mine ca la o nebuna zicandu-si in sinea lor ca nu stiu ce-i aia viata. Altadata, cand sunt eu suparata, sau trista sau dezamagita de tot si toate, ii vad pe ei veseli si sclipitori...ce ciudat sentiment este...
Mda....
Am avansat si eu in tehnologia asta, si m-am hotarat sa-mi fac si "io" blog, domn'le, ca toata lumea are...
Nu, de fapt m-am gandit ca este o modalitate perfecta sa impartasesc si celorlalti experientele mele de zi cu zi, si pot sa scriu lucruri pe care nu le-as putea spune cuiva...
Surplusul de informatii, ganduri si sentimente pentru anumiti indivizi poate ingreuna puterea de a trece mai departe, la " urmatorul capitol"...ce e si mai interesant este ca tot unui om, la fel de preocupat ca noi, ne "varsam" amarul, bucuria si toate cele omenesti de simtit si gandit...
e ciudat cum se intampla aceasta chestie, pentru ca ne impovaram unii pe altii...dar alta solutie nu avem...doar n-o sa ajungem sa vorbim cu roboti...
Oamenii au nevoie de oameni...si curios este ca unii oameni fug de restul lumii...aleg sihastria ca mod de viata...m-am gandit si eu la asta, dar nu am avut curajul sa fac asa ceva...in afara de sihastria dintre cei patru pereti ai mei, si nici aia veridica (perna e de vina), nu am putut sa ma rup de lume mai mult de o zi...altii traiesc o viata...
Insa ce-mi place este ca, in ultima vreme, desi eram inconjurata de astfel de oameni cu "dor de duca", am observat ca tot aceiasi oameni s-au schimbat un pic...
S-au legat de alti oameni si au devenit un pic dependenti unii de altii...tind sa ajung si eu acolo...nu e rau, nu e bine...hmmm...dubios...
Nu, de fapt m-am gandit ca este o modalitate perfecta sa impartasesc si celorlalti experientele mele de zi cu zi, si pot sa scriu lucruri pe care nu le-as putea spune cuiva...
Surplusul de informatii, ganduri si sentimente pentru anumiti indivizi poate ingreuna puterea de a trece mai departe, la " urmatorul capitol"...ce e si mai interesant este ca tot unui om, la fel de preocupat ca noi, ne "varsam" amarul, bucuria si toate cele omenesti de simtit si gandit...
e ciudat cum se intampla aceasta chestie, pentru ca ne impovaram unii pe altii...dar alta solutie nu avem...doar n-o sa ajungem sa vorbim cu roboti...
Oamenii au nevoie de oameni...si curios este ca unii oameni fug de restul lumii...aleg sihastria ca mod de viata...m-am gandit si eu la asta, dar nu am avut curajul sa fac asa ceva...in afara de sihastria dintre cei patru pereti ai mei, si nici aia veridica (perna e de vina), nu am putut sa ma rup de lume mai mult de o zi...altii traiesc o viata...
Insa ce-mi place este ca, in ultima vreme, desi eram inconjurata de astfel de oameni cu "dor de duca", am observat ca tot aceiasi oameni s-au schimbat un pic...
S-au legat de alti oameni si au devenit un pic dependenti unii de altii...tind sa ajung si eu acolo...nu e rau, nu e bine...hmmm...dubios...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)